Omul de afaceri
„adulmeca“ de mai mult timp o comoara de 500 milioane euro.
„Parintele“ FNI se viseaza patron peste afacerile sindicatelor. De mai multa vreme, Sorin Ovidiu Vantu incearca sa puna mana pe una dintre cele mai puternice structuri din Romania. Miscarea ar putea sa-i reuseasca daca luam in considerare faptul ca mai multi reprezentanti „de vaza“ ai confederatiilor isi iau salariul lunar de la omul de afaceri.
In acest joc exista o miza financiara uriasa, fiind vizata o avere de peste 500 milioane euro - patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania -, dar si una sociala, avand in vedere mijloacele de manipulare pe care sindicatele le pot oferi.
Lumea sindicala este un organism
viu, in continua miscare, o adevarata masina de produs bani. De mai bine de 17 ani, confederatiile, prin liderii lor, deruleaza tot felul de afaceri legale
sau mai putin legale. Din increngatura de interese care colcaie pe langa sindicalismul autohton, singurii perdanti sunt oamenii simpli care, cu voie sau fara, au ajuns sa cotizeze la un sistem construit doar in beneficiul unora.
Sindicatele ar scoate „molozul“ din casa
La ora actuala insa, exista un bun pe care patronul Realitatea TV si-l doreste cu ardoare in ograda sa. Este vorba despre patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), avere administrata de confederatiile sindicale nascute dupa 1989. Surse aflate la varful centralelor sindicale ne-au declarat ca SOV incearca sa puna mana pe aceasta bogatie de mai bine de trei ani. Prima miscare ar fi fost preluarea Caselor de Cultura ale Sindicatelor, in sediile carora se dorea dezvoltarea unor studiouri teritoriale de televiziune, in paralel cu alte activitati. Dar toate diligentele au fost in zadar, principalul obstacol constituindu-l situatia juridica neclara a patrimoniului sindical. „Cine detine controlul intregului patrimoniu sindical are la dispozitie un capital urias. Este vorba, in primul rand, de cea mai puternica retea turistica din tara. Apoi sunt multe cladiri si terenuri impartite pe tot teritoriul Romaniei. In bani, patrimoniul sindical inseamna cam 500 milioane euro“, ne-au explicat sursele noastre.
Trebuie precizat insa ca interesul acestui „mariaj“ nu vine doar dinspre omul de afaceri. Si unele dintre sindicate ar fi multumite cu varianta preluarii de catre SOV a unei pietre care poate trage la fund structura, avand in vedere „mismasurile“ facute in timp cu multe dintre bunurile sindicalistilor. E de inteles, daca luam in calcul ca, dupa preluarea averii construite prin cotizatia a peste 7,5 milioane de romani, liderii unor centrale sindicale au trecut peste lege si au vandut o parte din ceea ce aveau in administrare
. S-au declarat cu de la sine putere proprietari si au instrainat fara drept cladiri, apartamente, terenuri etc. Mai mult, structurile sindicale isi doresc acum sa aiba la dispozitie bani lichizi pe care sa-i poata manevra dupa bunul plac. Se pot folosi mult mai usor de fonduri decat de niste proprietati ce trebuie intretinute si in care ar fi obligati sa investeasca pentru a le face profitabile.
Din discutiile purtate cu reprezentanti ai sindicatelor am aflat ca, in cazul in care Vantu ar reusi sa-si duca planul la bun sfarsit si ar prelua patrimoniul, ar recompensa organizatiile salariatilor cu 5 milioane euro anual. Suma nu este mare, daca ne raportam la profitul ce ar putea fi scos din „gestionarea“ averii clasei muncitoare. Pentru unele dintre confederatii ar fi o adevarata mana cereasca sa dispuna de atatia bani, avand in vedere ca salariatii au cam inceput sa realizeze cu ce se „mananca“ sindicalismul si nu se mai inghesuie sa faca parte dintr-un astfel de aparat
.
Cum s-a pierdut o parte din „averea imobiliara“
Pentru a va face o idee despre ceea ce inseamna astazi miscare sindicala, vom expune doar cateva dintre actiunile care confirma faptul ca salariatii cotizeaza, iar liderii se imbogatesc. In vremea regimului comunist, Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR) avea in proprietate, printre altele, si circa 300 de locuinte. La Bacau detinea 13 apartamente si o garsoniera, in Bihor 4 apartamente, in Buzau 6, in Bistrita Nasaud 10, in Cluj 15 apartamente si o garsoniera, in Braila 9 apartamente, in Covasna 12, in Galati doua, in Harghita 5 apartamente si o garsoniera, in Iasi 6 apartamente, in Maramures 4 apartamente si o garsoniera, in Mehedinti 12, in Salaj 12 apartamente si o garsoniera, in Vaslui 17 apartamente si o garsoniera, in Valcea 11 apartamente si in Capitala 163 de apartamente si 11 garsoniere. O adevarata retea imobiliara, daca ne raportam la preturile de astazi. Cele mai multe dintre ele erau pozitionate in zonele centrale ale oraselor, fiind locuite de membri marcanti ai miscarii sindicale, care aveau calitatea de chirias.
Dupa Revolutie, casele respective, asemenea unei bune parti din patrimoniul UGSR, au fost luate in custodie de CNSLR-Fratia, care avea statut de administrator. Dar asta nu a impiedicat-o sa vanda locuintele. „La vremea respectiva, au existat procese intre chiriasii care locuiau in acele apartamente si sindicate. Prin neprezentarea CNSLR-Fratia in instanta, cauzele au fost pierdute si, evident, tribunalul s-a pronuntat in favoarea chiriasilor. Cand am intervenit noi, Fratia vanduse cele mai multe case. Nu am putut face altceva decat sa cerem valorificarea la pretul pietei a caselor ramase. A fost o pierdere imensa pentru sindicate, intrucat o locuinta s-a dat pe cateva sute de euro“, a explicat pentru SFin Bogdan Iuliu Hossu, presedintele CNS Cartel Alfa.
Vinovata de aceasta tranzactie este Comisia intrunita de CNSLR-Fratia, din care facea parte, printre altii, si Marian Priceputu, un personaj cunoscut in lumea afacerilor imobiliare. Aflat in fruntea CSDR la vremea respectiva, Radu Colceag sustine punctul de vedere al liderului Cartel Alfa, subliniind si el faptul ca „toate fructele au fost mancate de CNSLR-Fratia. Cand Miron Mitrea a preluat organizatia, noi ne-am desprins si am renuntat la tot, formand o noua confederatie“.
luni, 23 martie 2009
Cei mai bine platiti freelanceri: trainerii si specialistii IT
Specialistii care abordeaza o cariera pe cont propriu in Romania pot ajunge, daca au experienta si un nume cu "greutate", sa castige pana la 4.000 de euro pe luna, spun analistii din resurse umane, care au nominalizat domeniul lor, dar si IT-ul, printre cele mai atragatoare pentru "freelancing".
Pornind de la meserii de calificare medie si pana la servicii
de consultanta pe diferite arii, piata
din Romania a inceput sa dezvolte o gama diversa de meserii practicate de freelanceri. IT-ul este unul din domeniile care genereaza venituri consistente pentru profesionistii romani, atat in calitate de angajati, cat si de liber profesionisti.
"Statisticile arata ca, daca ar fi sa facem un clasament calitativ si cantitativ al freelencer-ilor si domeniilor in care ei activeaza, specialistii IT ar detine locul intai detasat", a afirmat pentru DailyBusiness Corina Diaconu, managing director al companiei
de recrutare ABC Human Capital.
"Cele mai profitabile meserii practicate in calitate de freelancer sunt cele din domeniul IT: web designer, programator IT: PHP, Java, C/C++, ASP, graphic designer, consultanti implementare ERP. Veniturile pe care aceste colaborari in sistem
freelancing le aduc sunt foarte avantajoase, avand in vedere ca foarte multi specialisti sunt platiti pe ora de consultanta oferita (in special pentru consultantii de implementare ERP) sau pe proiect", a continuat aceasta.
Si Mihai Moghior, managing partner al Brainspotting, firma de recrutare in domeniul IT, confirma avantajele unei cariere pe cont propriu in IT-ul romanesc. Moghior atrage insa atentia asupra faptului ca marii jucatori din acest segment evita freelancingul pe tehnologie de varf. Acestia prefera in mare masura disponibilitatea si loialitatea unor parteneri stabili, cum sunt angajatii.
"Freelancing-ul pe IT se practica, insa rata celor care se dedica exclusiv unei cariere in acest sens a scazut considerabil in ultima perioada. Si asta pentru ca din ce in ce mai multe firme mari au inceput sa realizeze necesitatea unor angajati stabili si constanti," a explicat Moghior.
Directia care intr-adevar genereaza venituri ridicate pentru freelancerii din IT, este, potrivit lui Moghior, consultanta in management.
"Tarifele orare pentru specialistii in tehnologia IT se ridica la 20 - 45 euro pe ora, dar pe de alta parte, cei care ofera consultanta manageriala pe acest segment pot atinge fee-uri de pana la 1.500 de euro pe zi", a precizat Moghior.
Freelancerii romani mai au un atu in ceea ce priveste modul in care isi vand serviciile, multi dintre ei deruland proiecte, mai bine platite, in afara tarii.
Pornind de la meserii de calificare medie si pana la servicii
de consultanta pe diferite arii, piata
din Romania a inceput sa dezvolte o gama diversa de meserii practicate de freelanceri. IT-ul este unul din domeniile care genereaza venituri consistente pentru profesionistii romani, atat in calitate de angajati, cat si de liber profesionisti.
"Statisticile arata ca, daca ar fi sa facem un clasament calitativ si cantitativ al freelencer-ilor si domeniilor in care ei activeaza, specialistii IT ar detine locul intai detasat", a afirmat pentru DailyBusiness Corina Diaconu, managing director al companiei
de recrutare ABC Human Capital.
"Cele mai profitabile meserii practicate in calitate de freelancer sunt cele din domeniul IT: web designer, programator IT: PHP, Java, C/C++, ASP, graphic designer, consultanti implementare ERP. Veniturile pe care aceste colaborari in sistem
freelancing le aduc sunt foarte avantajoase, avand in vedere ca foarte multi specialisti sunt platiti pe ora de consultanta oferita (in special pentru consultantii de implementare ERP) sau pe proiect", a continuat aceasta.
Si Mihai Moghior, managing partner al Brainspotting, firma de recrutare in domeniul IT, confirma avantajele unei cariere pe cont propriu in IT-ul romanesc. Moghior atrage insa atentia asupra faptului ca marii jucatori din acest segment evita freelancingul pe tehnologie de varf. Acestia prefera in mare masura disponibilitatea si loialitatea unor parteneri stabili, cum sunt angajatii.
"Freelancing-ul pe IT se practica, insa rata celor care se dedica exclusiv unei cariere in acest sens a scazut considerabil in ultima perioada. Si asta pentru ca din ce in ce mai multe firme mari au inceput sa realizeze necesitatea unor angajati stabili si constanti," a explicat Moghior.
Directia care intr-adevar genereaza venituri ridicate pentru freelancerii din IT, este, potrivit lui Moghior, consultanta in management.
"Tarifele orare pentru specialistii in tehnologia IT se ridica la 20 - 45 euro pe ora, dar pe de alta parte, cei care ofera consultanta manageriala pe acest segment pot atinge fee-uri de pana la 1.500 de euro pe zi", a precizat Moghior.
Freelancerii romani mai au un atu in ceea ce priveste modul in care isi vand serviciile, multi dintre ei deruland proiecte, mai bine platite, in afara tarii.
Porsche: acţionar majoritar la Volkswagen
Compania
Porsche a anuntat astazi ca a primit aprobarea din partea consiliului de administratie sa-si mareasca portofoliul la mai mult de 50% din actiunile VW.
In prezent Porsche detine 31% din actiunile producatorului german din Wolfsburg.
Astazi VW a anuntat ca a devenit actionar majoritar al producatorului de camioane
Scania, marindu-si portofoliul la mai mult de 60% din actiuni.
Porsche a anuntat astazi ca a primit aprobarea din partea consiliului de administratie sa-si mareasca portofoliul la mai mult de 50% din actiunile VW.
In prezent Porsche detine 31% din actiunile producatorului german din Wolfsburg.
Astazi VW a anuntat ca a devenit actionar majoritar al producatorului de camioane
Scania, marindu-si portofoliul la mai mult de 60% din actiuni.
De ce o regret (puţin) pe Norica Nicolai
Avem, deci, un nou ministru al justiţiei: tânăr, cu un discurs occidental şi - cireaşa din vârful tortului - neafiliat niciunui partid politic."
Avem, deci, un nou ministru al justiţiei: tânăr, cu un discurs occidental şi - cireaşa din vârful tortului - neafiliat niciunui partid politic. Toată lumea ar trebui să fie încântată, în condiţiile în care până şi dificilul preşedinte Băsescu a spus că are „toată încrederea“ în Cătălin Predoiu. Înfruntând curajos „radicalii“ din partid, Tăriceanu a reeditat modelul Cioloş şi a refuzat dictatura celor din Biroul
Permanent al PNL.
Experienţa celor 15 ani de presă m-au învăţat să privesc cu foarte, foarte mult scepticism astfel de imagini idilice. Pur şi simplu nu se potrivesc cu peisajul general al politicii româneşti. Chiar crede cineva că liberalii sunt dispuşi să se joace cu numirea viitorului procuror-şef al DNA, având în vedere că mandatul lui Daniel Morar expiră în vară? Am putea să ne închipuim, măcar o clipă, scenariul în care un fost avocat al firmei
lui Dinu Patriciu, ajuns în fruntea Justiţiei române, îi propune actualului şef al DNA să mai rămână în post pentru încă un mandat?
Eu unul, recunosc, nu cred nicio clipă în inocenţa noului ministru al justiţiei. Identificarea unui succesor al lui Chiuariu a durat aproape trei luni pentru că personaje precum Tăriceanu, Dinu Patriciu, Relu Fenechiu şi nenumăraţii lor prieteni cu probleme la DNA aveau nevoie de un om de încredere. După tentativa eşuată de a o promova pe Norica Nicolai, liberalii au schimbat tactica şi au scos din joben un personaj necunoscut publicului larg. Aşa cum a dovedit însă experienţa cu Tudor Chiuariu, uneori, surprizele pe care ni le face premierul sunt mai rele decât personaje negative, dar previzibile, precum vicepreşedinta PNL. Băsescu, un politician care a ştiut întotdeauna să-şi schimbe din mers tactica, a fost nevoit să se prefacă încântat de Predoiu. În realitate, preşedintele a preferat să nu consume inutil un cartuş.
Predoiu făcea parte din sistem
cel puţin din momentul în care Ministerul Finanţelor l-a numit în Consiliul de Administraţie al CEC. Corect ar fi fost să ştim cum a ajuns Predoiu într-o astfel de funcţie. O privire peste componenţa actualului consiliu ne arată că în această structură nu erau decât funcţionari sau demnitari ai statului român, cu excepţia noului ministru. Întotdeauna CA-urile au fost o formă prin care oficialii şi-au rotunjit salariile de bugetari. Dacă statul român avea nevoie de competenţa lui Predoiu în materie de litigii comerciale, normal ar fi fost să existe un contract între CEC şi firma
de avocatură la care acesta lucra.
Aş fi fost mult mai puţin sceptic dacă, ieri, noul ministru ar fi răspuns unor întrebări legate de trecutul său şi de planurile de viitor, în loc să citească o declaraţie plină de cuvinte goale, de genul: „Succesul acestor reforme nu poate fi decât al întregii clase politice“. Sunt convins că i-a impresionat până la lacrimi pe bonzii din comisiile juridice ale parlamentului - Şerban Nicolae, Sergiu Andon şi alţii ca ei. Eu aştept cu interes momentul adevărului: relaţia cu DNA, instituţie care îl cercetează, printre alţii, pe socrul proaspătului demnitar.
Avem, deci, un nou ministru al justiţiei: tânăr, cu un discurs occidental şi - cireaşa din vârful tortului - neafiliat niciunui partid politic. Toată lumea ar trebui să fie încântată, în condiţiile în care până şi dificilul preşedinte Băsescu a spus că are „toată încrederea“ în Cătălin Predoiu. Înfruntând curajos „radicalii“ din partid, Tăriceanu a reeditat modelul Cioloş şi a refuzat dictatura celor din Biroul
Permanent al PNL.
Experienţa celor 15 ani de presă m-au învăţat să privesc cu foarte, foarte mult scepticism astfel de imagini idilice. Pur şi simplu nu se potrivesc cu peisajul general al politicii româneşti. Chiar crede cineva că liberalii sunt dispuşi să se joace cu numirea viitorului procuror-şef al DNA, având în vedere că mandatul lui Daniel Morar expiră în vară? Am putea să ne închipuim, măcar o clipă, scenariul în care un fost avocat al firmei
lui Dinu Patriciu, ajuns în fruntea Justiţiei române, îi propune actualului şef al DNA să mai rămână în post pentru încă un mandat?
Eu unul, recunosc, nu cred nicio clipă în inocenţa noului ministru al justiţiei. Identificarea unui succesor al lui Chiuariu a durat aproape trei luni pentru că personaje precum Tăriceanu, Dinu Patriciu, Relu Fenechiu şi nenumăraţii lor prieteni cu probleme la DNA aveau nevoie de un om de încredere. După tentativa eşuată de a o promova pe Norica Nicolai, liberalii au schimbat tactica şi au scos din joben un personaj necunoscut publicului larg. Aşa cum a dovedit însă experienţa cu Tudor Chiuariu, uneori, surprizele pe care ni le face premierul sunt mai rele decât personaje negative, dar previzibile, precum vicepreşedinta PNL. Băsescu, un politician care a ştiut întotdeauna să-şi schimbe din mers tactica, a fost nevoit să se prefacă încântat de Predoiu. În realitate, preşedintele a preferat să nu consume inutil un cartuş.
Predoiu făcea parte din sistem
cel puţin din momentul în care Ministerul Finanţelor l-a numit în Consiliul de Administraţie al CEC. Corect ar fi fost să ştim cum a ajuns Predoiu într-o astfel de funcţie. O privire peste componenţa actualului consiliu ne arată că în această structură nu erau decât funcţionari sau demnitari ai statului român, cu excepţia noului ministru. Întotdeauna CA-urile au fost o formă prin care oficialii şi-au rotunjit salariile de bugetari. Dacă statul român avea nevoie de competenţa lui Predoiu în materie de litigii comerciale, normal ar fi fost să existe un contract între CEC şi firma
de avocatură la care acesta lucra.
Aş fi fost mult mai puţin sceptic dacă, ieri, noul ministru ar fi răspuns unor întrebări legate de trecutul său şi de planurile de viitor, în loc să citească o declaraţie plină de cuvinte goale, de genul: „Succesul acestor reforme nu poate fi decât al întregii clase politice“. Sunt convins că i-a impresionat până la lacrimi pe bonzii din comisiile juridice ale parlamentului - Şerban Nicolae, Sergiu Andon şi alţii ca ei. Eu aştept cu interes momentul adevărului: relaţia cu DNA, instituţie care îl cercetează, printre alţii, pe socrul proaspătului demnitar.
Premierul suspect
Premierul Călin Popescu Tăriceanu a devenit suspect: s-a consultat cu preşedintele Traian Băsescu şi a numit un ministru al Justiţiei. Altul decât Norica Nicolai, altul decât Teodor Meleşcanu, altul decât cel votat de colectiv. Unul pentru care liberalismul nu este decât o amintire din anii ‘92-’93, când a activat un an în PNL-AT, condus de Dinu Patriciu şi prietenul său, actualul prim-ministru. O camaraderie scurtă, care însă a lăsat urme, fiindcă, peste timp, măruntul activist de odinioară este înscăunat membru al guvernului, năruind ambiţiile unor liberali vechi, ca Radu Stroe, ce proptiseră deja piciorul în uşa Cabinetului.
Conducerea PNL este nemulţumită. Tăriceanu nu numai că i-a ignorat decizia de acum două săptămâni – Meleşcanu la Justiţie, Stroe la Apărare -, ci a lăsat-o să afle de la televizor despre schimbarea de plan, cerându-i, în schimb, consimţământul tocmai inamicului numărul unu al partidului, Traian Băsescu. Prin urmare a intrat la idei.
Premierul a procedat însă corect de această dată
. Exact aşa ar fi trebuit să facă în luna decembrie, anul trecut, când, sfătuindu-se cu partidul, dar ignorându-l pe preşedinte, a propus-o pe Norica Nicolai, intrând, astfel, într-un nou conflict cu şeful statului şi într-un scandal lung şi inutil. Numirea avocatului Cătălin Predoiu, neînregimentat în vreun partid, însă cu simpatii şi conexiuni liberale, nu ar fi fost agreată de conducerea PNL, care se exprimase limpede în favoarea unui „politic” la Ministerul Justiţiei.
Prin urmare, Tăriceanu a preferat să-şi ocolească şi să-şi irite colegii, decât să lungească provizoratul la un minister despre care presa scria că se află, la propriu, la un pas de faliment. Hotărâţi să-i ceară socoteală la aflarea veştii, membrii Biroului
Permanent al PNL fie şi-au înghiţit vorbele în şedinţa de ieri, fie au înţeles că o discuţie calmă, când şi când, cu Traian Băsescu nu strică, mai ales dacă vor să patruleze pe culoarele viitoarei guvernări.
Faptul că premierul l-a sunat pe preşedinte şi i-a cerut părerea nu înseamnă neapărat că cei doi s-au şi împăcat. Au reuşit însă să elimine din conflictul dintre ei dimensiunea instituţională a acestuia şi să reînnoade o legătură ruptă în primăvara anului trecut. Cei care ar trebui să cadă pe gânduri nu sunt liberalii, ci pesediştii, fiindcă totul se joacă în perspectiva viitoarei guvernări. Toată lumea ştie că Executivul de după alegeri se va face după voia lui Traian Băsescu, care uzează de prerogativele sale până la limita constituţional suportabilă. Partidul prezidenţial, PD-L, probabilul câştigător cu un scor semnificativ sub cincizeci la sută (peste nu s-a mai înregistrat de pe vremea FSN), va avea nevoie de aliaţi, chiar dacă Emil Boc susţine că vrea să guverneze de unul singur.
Şi va avea de unde alege: PSD, PNL şi UDMR vor sta la rând să completeze majoritatea. Întrebarea este pentru cine va opta Traian Băsescu. Pentru PSD, prea mare, cu prea multe pretenţii, grupări interne agitate şi neagreat de electoratul său? În acest caz, doar o aripă „curată” i-ar fi utilă, însă îi va fi greu să o desprindă din trupul partidului. Pentru PNL, partid de rangul trei, incontrolabil şi ambiţios, care nu-i pune însă probleme de conştiinţă faţă de alegători? În acest caz, va primi poziţii secundare şi va fi ţinut în frâu cu ameninţarea scoaterii de la guvernare. Pentru UDMR? Este posibil să nu obţină atâtea locuri de câte va avea PD-L nevoie. Faptul că preşedintele şi premierul au spart gheaţa, izbutind să comunice pe tema ministrului Justiţiei, este un prim semn că vor vorbi şi despre altele.
Conducerea PNL este nemulţumită. Tăriceanu nu numai că i-a ignorat decizia de acum două săptămâni – Meleşcanu la Justiţie, Stroe la Apărare -, ci a lăsat-o să afle de la televizor despre schimbarea de plan, cerându-i, în schimb, consimţământul tocmai inamicului numărul unu al partidului, Traian Băsescu. Prin urmare a intrat la idei.
Premierul a procedat însă corect de această dată
. Exact aşa ar fi trebuit să facă în luna decembrie, anul trecut, când, sfătuindu-se cu partidul, dar ignorându-l pe preşedinte, a propus-o pe Norica Nicolai, intrând, astfel, într-un nou conflict cu şeful statului şi într-un scandal lung şi inutil. Numirea avocatului Cătălin Predoiu, neînregimentat în vreun partid, însă cu simpatii şi conexiuni liberale, nu ar fi fost agreată de conducerea PNL, care se exprimase limpede în favoarea unui „politic” la Ministerul Justiţiei.
Prin urmare, Tăriceanu a preferat să-şi ocolească şi să-şi irite colegii, decât să lungească provizoratul la un minister despre care presa scria că se află, la propriu, la un pas de faliment. Hotărâţi să-i ceară socoteală la aflarea veştii, membrii Biroului
Permanent al PNL fie şi-au înghiţit vorbele în şedinţa de ieri, fie au înţeles că o discuţie calmă, când şi când, cu Traian Băsescu nu strică, mai ales dacă vor să patruleze pe culoarele viitoarei guvernări.
Faptul că premierul l-a sunat pe preşedinte şi i-a cerut părerea nu înseamnă neapărat că cei doi s-au şi împăcat. Au reuşit însă să elimine din conflictul dintre ei dimensiunea instituţională a acestuia şi să reînnoade o legătură ruptă în primăvara anului trecut. Cei care ar trebui să cadă pe gânduri nu sunt liberalii, ci pesediştii, fiindcă totul se joacă în perspectiva viitoarei guvernări. Toată lumea ştie că Executivul de după alegeri se va face după voia lui Traian Băsescu, care uzează de prerogativele sale până la limita constituţional suportabilă. Partidul prezidenţial, PD-L, probabilul câştigător cu un scor semnificativ sub cincizeci la sută (peste nu s-a mai înregistrat de pe vremea FSN), va avea nevoie de aliaţi, chiar dacă Emil Boc susţine că vrea să guverneze de unul singur.
Şi va avea de unde alege: PSD, PNL şi UDMR vor sta la rând să completeze majoritatea. Întrebarea este pentru cine va opta Traian Băsescu. Pentru PSD, prea mare, cu prea multe pretenţii, grupări interne agitate şi neagreat de electoratul său? În acest caz, doar o aripă „curată” i-ar fi utilă, însă îi va fi greu să o desprindă din trupul partidului. Pentru PNL, partid de rangul trei, incontrolabil şi ambiţios, care nu-i pune însă probleme de conştiinţă faţă de alegători? În acest caz, va primi poziţii secundare şi va fi ţinut în frâu cu ameninţarea scoaterii de la guvernare. Pentru UDMR? Este posibil să nu obţină atâtea locuri de câte va avea PD-L nevoie. Faptul că preşedintele şi premierul au spart gheaţa, izbutind să comunice pe tema ministrului Justiţiei, este un prim semn că vor vorbi şi despre altele.
Situaţia lui Geoană
Se aude că în PSD se pregăteşte debarcarea lui Mircea Geoană, care ar fi dus partidul de la 37%, cât a luat PSD în 2004, la sub 25% în sondajele azi, şi în alegerile europarlamentare din toamna trecută. Chestiunea de fond este cât i se datoreşte lui Geoană diminuarea PSD şi cât schimbărilor din societatea românească. Electoratul este altul decât cel din 1990 şi altul decât cel de acum patru ani. Plecarea a trei milioane de români în Occident a schimbat multe. Cei care merg la vot sunt alţii şi au alte opţiuni decât „Iliescu“. S-au ridicat noi promoţii de votanţi. PSD pare că nu se adaptează la această lume nouă şi la problemele ei. A pune în cârca lui Geoană scenariul eşecului PSD este extrem de naiv. Readucerea celor doi foşti lideri Miron Mitrea şi Adrian Năstase s-ar datora neîncrederii partidului în capacitatea lui Geoană de a conduce partidul spre o victorie în alegeri. Eu cred că mai curând se datoreşte lipsei de soluţii la noile provocări. Lipseşte, cred, şi viziunea asupra viitorului imediat. Se speră că prin „strângerea rândurilor“, cum s-a spus, PSD va recăpăta vigoarea din 2000. Ceea ce este puţin probabil. Timpul s-a scurs şi mizele sunt altele. Deşi pare că îl dezavantajează, revenirea celor doi îl avantajează pe Geoană, pentru că el va putea spune în 2009, la bilanţ, nu că el a pierdut, ci partidul, cu toţi liderii la vârf. El va putea pune pe seama lui Mitrea, Năstase, Cozmâncă, Iliescu rezultatul mediocru sau slab din alegeri. Şi astfel să îşi salveze scaunul
care realmente este ameninţat cel puţin de Năstase, dacă nu şi de Mitrea. Geoană are câteva greşeli la activ. Întâi de toate, acest joc între Palatul Victoria şi Cotroceni. Susţine cu vot în parlament guvernul minoritar. Asta nu i se poate reproşa numai lui, pentru că presiunea deputaţilor şi senatorilor este mare. Nimeni nu vrea, de fapt, să plece acasă înainte de termen, adică la încheierea mandatului. Aşa încât orice ar decide liderii partidului, parlamentarii vor să stea în fotoliile de aleşi ai naţiei până în noiembrie 2008. Răsturnarea guvernului prin moţiune de cenzură - la îndemâna PSD - i-ar trimite acasă. Geoană face ce poate aşadar cu aceşti parlamentari, puşi pe liste de garda veche, de Năstase, Mitrea, Iliescu.
Lui Geoană i se reproşează că face ochiade şi spre Cotroceni. Vizita lui acolo şi flagrantul realizat de televiziuni i-au scăzut acţiunile în partid, mai ales prin confuzia pe care o asemenea întâlnire a transmis-o militanţilor. E PSD în opoziţie? Încearcă un joc de culise pentru a veni la putere înainte de termen? Sau ce? Joaca cu partida PNL sau cu partida Băsescu? Alt factor al slăbiciunilor PSD îl reprezintă certurile din interior, niciodată domolite după congresul din 2005, când Iliescu a ratat
şefia în folosul lui Geoană. Luptele dintre diferitele clanuri&facţiuni au micşorat mult forţa sa de reacţie. În fond, PSD putea fi o opoziţie extrem de puternică de care Băsescu&Tăriceanu să ţină seama. PSD are foarte mulţi oameni în parlament şi cu ajutorul acestei realităţi statistice putea face multe zile negre puterii, guvern sau preşedinte. Ceea ce nu s-a întâmplat din cauza dezbinărilor la vârf.
PSD nu a văzut prin cele două congrese ale sale „soluţia Geoană“ ca una de perspectivă, ci una tranzitorie, care avea scopul să îl bareze pe Iliescu. Toţi cei implicaţi au visat şi dorit altă conducere, nu pe Geoană. Cei înfrânţi au lucrat pentru a-şi lua revanşa. Cei rămaşi în planul doi au crezut că se apropie ceasul lor după ce Geoană va fi debarcat. Deocamdată, Iliescu a revenit, e omul momentului în PSD, factotum. Nimic nu se face fără el. Au revenit şi Năstase, şi Mitrea. A fost soluţie strict internă, organizatorică, pentru a satisface pretenţiile de putere din PSD. Asta poate că a evitat o scindare şi un eşec de proporţii în alegeri. Nu se întrevăd însă soluţiile pentru problemele electoratului. Măcar ale celui de stânga, ca să nu mai amintesc de cele pentru societatea românească pe ansamblu, viziune obligatorie pentru un partid care se respectă.
care realmente este ameninţat cel puţin de Năstase, dacă nu şi de Mitrea. Geoană are câteva greşeli la activ. Întâi de toate, acest joc între Palatul Victoria şi Cotroceni. Susţine cu vot în parlament guvernul minoritar. Asta nu i se poate reproşa numai lui, pentru că presiunea deputaţilor şi senatorilor este mare. Nimeni nu vrea, de fapt, să plece acasă înainte de termen, adică la încheierea mandatului. Aşa încât orice ar decide liderii partidului, parlamentarii vor să stea în fotoliile de aleşi ai naţiei până în noiembrie 2008. Răsturnarea guvernului prin moţiune de cenzură - la îndemâna PSD - i-ar trimite acasă. Geoană face ce poate aşadar cu aceşti parlamentari, puşi pe liste de garda veche, de Năstase, Mitrea, Iliescu.
Lui Geoană i se reproşează că face ochiade şi spre Cotroceni. Vizita lui acolo şi flagrantul realizat de televiziuni i-au scăzut acţiunile în partid, mai ales prin confuzia pe care o asemenea întâlnire a transmis-o militanţilor. E PSD în opoziţie? Încearcă un joc de culise pentru a veni la putere înainte de termen? Sau ce? Joaca cu partida PNL sau cu partida Băsescu? Alt factor al slăbiciunilor PSD îl reprezintă certurile din interior, niciodată domolite după congresul din 2005, când Iliescu a ratat
şefia în folosul lui Geoană. Luptele dintre diferitele clanuri&facţiuni au micşorat mult forţa sa de reacţie. În fond, PSD putea fi o opoziţie extrem de puternică de care Băsescu&Tăriceanu să ţină seama. PSD are foarte mulţi oameni în parlament şi cu ajutorul acestei realităţi statistice putea face multe zile negre puterii, guvern sau preşedinte. Ceea ce nu s-a întâmplat din cauza dezbinărilor la vârf.
PSD nu a văzut prin cele două congrese ale sale „soluţia Geoană“ ca una de perspectivă, ci una tranzitorie, care avea scopul să îl bareze pe Iliescu. Toţi cei implicaţi au visat şi dorit altă conducere, nu pe Geoană. Cei înfrânţi au lucrat pentru a-şi lua revanşa. Cei rămaşi în planul doi au crezut că se apropie ceasul lor după ce Geoană va fi debarcat. Deocamdată, Iliescu a revenit, e omul momentului în PSD, factotum. Nimic nu se face fără el. Au revenit şi Năstase, şi Mitrea. A fost soluţie strict internă, organizatorică, pentru a satisface pretenţiile de putere din PSD. Asta poate că a evitat o scindare şi un eşec de proporţii în alegeri. Nu se întrevăd însă soluţiile pentru problemele electoratului. Măcar ale celui de stânga, ca să nu mai amintesc de cele pentru societatea românească pe ansamblu, viziune obligatorie pentru un partid care se respectă.
Şi-n afaceri mingea e rotundă
Ceasul investitorilor nu mai dă ora exactă în business doar la Bucureşti
Cine ar fi crezut în urmă cu cinci ani că derby-ul campionatului de fotbal din România se va juca între Steaua şi CFR Cluj? Cine ar fi crezut că un astfel de meci va stârni atâtea patimi, dispute şi polemici? Cine ar fi crezut că partida, care a atras în Ghencea mai mulţi spectatori decât o dispută de Champions League, va fi catalogată drept una dintre cele mai spectaculoase ale ultimului deceniu? Probabil că nimeni.
Echipele din provincie nu mai emiteau, de mult, niciun fel de pretenţii în campionat. Abia dacă reuşeau să supravieţuiască din punct de vedere financiar
de la un an la altul. Ei bine, iată că, după aproape 20 de ani de supremaţie a granzilor din Bucureşti, a apărut o echipă mică, dar foarte bine organizată din punct de vedere managerial şi cu un buget de investiţii impresionant, care şi-a propus să răstoarne ierarhiile. Dacă va reuşi, rămâne de văzut.
Este clar însă că lucrurile se schimbă. Capitala pierde încet, dar sigur monopolul atât pe plan fotbalistic, cât şi pe plan economic. Iar răsuflarea Clujului se simte din ce în ce mai fierbinte în ceafa Bucureştiului. În oraşul de pe Someş afacerile se dezvoltă la scară impresionantă. Companii
de renume internaţional, dezvoltatori imobiliari de anvergură, mărci celebre din lumea modei.
Toţi au ales România, via Cluj. Managerii firmelor care au decis să atace piaţa autohtonă au observat că profiturile vin la fel de bine şi dacă afacerea nu are drept punct de plecare Bucureştiul. Mai ales că oraşul devine pe zi ce trece tot mai îmbâcsit şi obositor.
Cu siguranţă că nu toate afacerile s-au bulucit dintr-odată la Cluj, Timişoara sau Constanţa. Lucrurile
s-au petrecut în timp. Acum însă rezultatele devin tot mai vizibile.
Este evident că ceasurile investitorilor nu mai dau ora exactă în business doar la Bucureşti. Şi este normal să se întâmple aşa. Poate prea mult timp talerul balanţei afacerilor a stat înclinat spre Capitală. Şi cu siguranţă că tot ce-i prea mult strică. Iar asta se vede cel mai bine în modul cum arată metropola astăzi. Ternă şi fără orizont. Şi în fotbal, dominarea "granzilor" a devenit plictisitoare. Pentru ochiul spectatorului neutru, o pată de culoare precum CFR Cluj este mai mult decât bine-venită. Parcă ne-am săturat ca doar Steaua, Dinamo şi Rapid să culeagă laurii an de an.
Fotbalul şi afacerile, două domenii aparent fără legătură, dar atât de interdependente, au decis să demonstreze că există viaţă şi dincolo de malurile Dâmboviţei.
"Provincia" s-a trezit. Chiar dacă, deocamdată, nu reuşeşte să bată Bucureştiul (la fotbal sau la sume investite), are meritul că invită "centrul" la schimbare – să fie mai bun. Ca de fiecare dată
, concurenţa e mai mult decât bine-venită.
Cine ar fi crezut în urmă cu cinci ani că derby-ul campionatului de fotbal din România se va juca între Steaua şi CFR Cluj? Cine ar fi crezut că un astfel de meci va stârni atâtea patimi, dispute şi polemici? Cine ar fi crezut că partida, care a atras în Ghencea mai mulţi spectatori decât o dispută de Champions League, va fi catalogată drept una dintre cele mai spectaculoase ale ultimului deceniu? Probabil că nimeni.
Echipele din provincie nu mai emiteau, de mult, niciun fel de pretenţii în campionat. Abia dacă reuşeau să supravieţuiască din punct de vedere financiar
de la un an la altul. Ei bine, iată că, după aproape 20 de ani de supremaţie a granzilor din Bucureşti, a apărut o echipă mică, dar foarte bine organizată din punct de vedere managerial şi cu un buget de investiţii impresionant, care şi-a propus să răstoarne ierarhiile. Dacă va reuşi, rămâne de văzut.
Este clar însă că lucrurile se schimbă. Capitala pierde încet, dar sigur monopolul atât pe plan fotbalistic, cât şi pe plan economic. Iar răsuflarea Clujului se simte din ce în ce mai fierbinte în ceafa Bucureştiului. În oraşul de pe Someş afacerile se dezvoltă la scară impresionantă. Companii
de renume internaţional, dezvoltatori imobiliari de anvergură, mărci celebre din lumea modei.
Toţi au ales România, via Cluj. Managerii firmelor care au decis să atace piaţa autohtonă au observat că profiturile vin la fel de bine şi dacă afacerea nu are drept punct de plecare Bucureştiul. Mai ales că oraşul devine pe zi ce trece tot mai îmbâcsit şi obositor.
Cu siguranţă că nu toate afacerile s-au bulucit dintr-odată la Cluj, Timişoara sau Constanţa. Lucrurile
s-au petrecut în timp. Acum însă rezultatele devin tot mai vizibile.
Este evident că ceasurile investitorilor nu mai dau ora exactă în business doar la Bucureşti. Şi este normal să se întâmple aşa. Poate prea mult timp talerul balanţei afacerilor a stat înclinat spre Capitală. Şi cu siguranţă că tot ce-i prea mult strică. Iar asta se vede cel mai bine în modul cum arată metropola astăzi. Ternă şi fără orizont. Şi în fotbal, dominarea "granzilor" a devenit plictisitoare. Pentru ochiul spectatorului neutru, o pată de culoare precum CFR Cluj este mai mult decât bine-venită. Parcă ne-am săturat ca doar Steaua, Dinamo şi Rapid să culeagă laurii an de an.
Fotbalul şi afacerile, două domenii aparent fără legătură, dar atât de interdependente, au decis să demonstreze că există viaţă şi dincolo de malurile Dâmboviţei.
"Provincia" s-a trezit. Chiar dacă, deocamdată, nu reuşeşte să bată Bucureştiul (la fotbal sau la sume investite), are meritul că invită "centrul" la schimbare – să fie mai bun. Ca de fiecare dată
, concurenţa e mai mult decât bine-venită.
NATO in Afganistan: incapacitate sau blestem?
Trimiteti mai multe trupe! Trimiteti cat mai multe trupe! Trimiteti maximum de trupe posibil! Tot nu e de ajuns!". Aceasta a fost succesiunea cronologica a mesajelor americane catre aliatii din NATO prezenti in actiunea militara din Afganistan.
43.250 de militari se afla acum in teatrele de lupta din Afganistan, dotati cu armament conventional de ultima generatie, beneficiind de tot ceea ce inseamna logistica de varf a NATO, de sisteme ultra-sofisticate de comunicatie si detectie electronica, de monitorizare in timp real a tuturor miscarilor in zonele de lupta cu ajutorul imaginilor transmise non-stop de o multitudine de sateliti militari. Nu exista nici un fel de componenta
a tehnicii militare performante care sa le lipseasca. Este asigurata o aprovizionare continua si de cea mai buna calitate atat a bazelor militare permanente cat si a unitatilor aflate in misiune. S-au cheltuit miliarde, multe multe zeci de miliarde de dolari pentru a sustine atat trupele din cadrul ISAF cat si pentru pregatirea, inarma-rea si functionarea armatei si politiei nationale afgane. Totul in speranta ca cea mai mare actiune militara din istoria NATO va obtine ceea ce nimeni nu a reusit pana acum in decursul istoriei: sa castige un razboi in Afganistan.
Rezultatele sunt foarte departe de a raspunde efortului militar si financiar
al aliatilor. Tindem sa dam crezare rapoartelor agentiei americane de informatii care afirma ca doar 30% din teritoriul afgan este controlat de guvernul Karzai si securizat conform standardelor dorite de NATO. Ceea ce ramane este o vasta zona, in principal cea din sudul tarii, unde nimeni nu stie cine este si de unde poate sa apara dusmanul. Trupele NATO se confrunta cu aceeasi dilema cu care s-au confrun-tat, rand pe rand, trupele de ocupatie britanice sau, mult mai tarziu, cele sovietice: nu au un adversar ordonat intr-o formula posibil de recunoscut si definit in termeni militari clasici. Situatia este identica cu cea din Vietnam unde americanii, nici pana in momentul umilitoarei infrangeri finale, nu au stiut cum sa deosebeasca taranii care munceau pe plantatiile de orez de luptatorii Vietcong. Din simplul motiv ca, in interval de secunde, ei puteau fi si una si alta. In Afganistan s-a mai adaugat un element perturbant: o mare parte dintre talibani sunt foarte bine antrenati militar in stil
occidental, fiind produsul
taberelor de antrena-ment finantate si organizate de CIA in momentul in care tinerii talibani de atunci erau formati ca luptatori de gherila pentru a lupta impotriva invadatorilor sovietici. Ceeea ce au facut cu entuziasm, folosind un armament de foarte buna calitate furnizat de americani, mai ales lansatoare individuale de rachete, mortiere, mine anti-personal, cele care se dovedesc performante si acum. Sigur, in conditii neimaginate de instructorii americani care-l antrenau pe ben Laden si fanaticii sai colegi de generatie pentru a deveni combatanti de elita intr-un razboi totalmente neconventional. In plus
, ce li s-a intamplat celor detinuti la Guantanamo, Baghram sau Abu Ghraib a inceput sa devina din ce in ce mai bine cunoscut la nivelul opiniei publice internationale, ca explicatie suplimentara pentru radicalizarea extrema a grupurilor de talibani.
Din nefericire, se schimba rapid si situatia din zonele proxime Afganistanului unde instabilitatea politica, dublata de lipsa de entuziasm din ce in ce mai marcata a politicieni-lor din tarile respective (acum inclusiv din Pakistan), ceea ce intareste sensibil posibilitatea talibanilor de a avea acces la bazele lor neoficiale de regrupare.
NATO va trebui sA decidA, poate la Bucuresti, daca miza semi-victoriei sau semi-esecului de pana acum justifica o escaladare ulterioara. Putine au ramas insa tarile care, asemeni Romaniei, au declarat ca au resursele necesare pentru a continua actiunea in conditiile de acum. Nimeni nu pune la indoiala justetea actiunii. Cine poate s-o si eficientizeze? Fara un raspuns rapid, NATO in sine va avea o mare problema de credibilitate.
43.250 de militari se afla acum in teatrele de lupta din Afganistan, dotati cu armament conventional de ultima generatie, beneficiind de tot ceea ce inseamna logistica de varf a NATO, de sisteme ultra-sofisticate de comunicatie si detectie electronica, de monitorizare in timp real a tuturor miscarilor in zonele de lupta cu ajutorul imaginilor transmise non-stop de o multitudine de sateliti militari. Nu exista nici un fel de componenta
a tehnicii militare performante care sa le lipseasca. Este asigurata o aprovizionare continua si de cea mai buna calitate atat a bazelor militare permanente cat si a unitatilor aflate in misiune. S-au cheltuit miliarde, multe multe zeci de miliarde de dolari pentru a sustine atat trupele din cadrul ISAF cat si pentru pregatirea, inarma-rea si functionarea armatei si politiei nationale afgane. Totul in speranta ca cea mai mare actiune militara din istoria NATO va obtine ceea ce nimeni nu a reusit pana acum in decursul istoriei: sa castige un razboi in Afganistan.
Rezultatele sunt foarte departe de a raspunde efortului militar si financiar
al aliatilor. Tindem sa dam crezare rapoartelor agentiei americane de informatii care afirma ca doar 30% din teritoriul afgan este controlat de guvernul Karzai si securizat conform standardelor dorite de NATO. Ceea ce ramane este o vasta zona, in principal cea din sudul tarii, unde nimeni nu stie cine este si de unde poate sa apara dusmanul. Trupele NATO se confrunta cu aceeasi dilema cu care s-au confrun-tat, rand pe rand, trupele de ocupatie britanice sau, mult mai tarziu, cele sovietice: nu au un adversar ordonat intr-o formula posibil de recunoscut si definit in termeni militari clasici. Situatia este identica cu cea din Vietnam unde americanii, nici pana in momentul umilitoarei infrangeri finale, nu au stiut cum sa deosebeasca taranii care munceau pe plantatiile de orez de luptatorii Vietcong. Din simplul motiv ca, in interval de secunde, ei puteau fi si una si alta. In Afganistan s-a mai adaugat un element perturbant: o mare parte dintre talibani sunt foarte bine antrenati militar in stil
occidental, fiind produsul
taberelor de antrena-ment finantate si organizate de CIA in momentul in care tinerii talibani de atunci erau formati ca luptatori de gherila pentru a lupta impotriva invadatorilor sovietici. Ceeea ce au facut cu entuziasm, folosind un armament de foarte buna calitate furnizat de americani, mai ales lansatoare individuale de rachete, mortiere, mine anti-personal, cele care se dovedesc performante si acum. Sigur, in conditii neimaginate de instructorii americani care-l antrenau pe ben Laden si fanaticii sai colegi de generatie pentru a deveni combatanti de elita intr-un razboi totalmente neconventional. In plus
, ce li s-a intamplat celor detinuti la Guantanamo, Baghram sau Abu Ghraib a inceput sa devina din ce in ce mai bine cunoscut la nivelul opiniei publice internationale, ca explicatie suplimentara pentru radicalizarea extrema a grupurilor de talibani.
Din nefericire, se schimba rapid si situatia din zonele proxime Afganistanului unde instabilitatea politica, dublata de lipsa de entuziasm din ce in ce mai marcata a politicieni-lor din tarile respective (acum inclusiv din Pakistan), ceea ce intareste sensibil posibilitatea talibanilor de a avea acces la bazele lor neoficiale de regrupare.
NATO va trebui sA decidA, poate la Bucuresti, daca miza semi-victoriei sau semi-esecului de pana acum justifica o escaladare ulterioara. Putine au ramas insa tarile care, asemeni Romaniei, au declarat ca au resursele necesare pentru a continua actiunea in conditiile de acum. Nimeni nu pune la indoiala justetea actiunii. Cine poate s-o si eficientizeze? Fara un raspuns rapid, NATO in sine va avea o mare problema de credibilitate.
Pestisor de aur pane
Dorintele li se implinesc uluitor de repede: un nou ministru la Justitie, deci stop criza; presedintele si premierul mai au putin si pleaca la bere impreuna de prieteni ce sint; saptamina asta vine si uninominalul dupa cum jinduieste poporul de atita amar de vreme. Cine zice ca viata
politica e murdara, salbatica, urita in an electoral? Iata ca visele pot deveni realitate!
Cind te uiti mai atent in papuris, constati insa ca implinirea celor trei dorinte este rezultatul unei actiuni clasice de braconaj, iar darurile sint cam otravite. Oricit de competent o fi, cum zice lumea, avocatul Predoiu n-are timp sa puna pe picioare nici reformele de personal din Justitie, nici sa impuna in Parlament cele doua Coduri penale, nici sa arate Bruxelles-ului ca lupta anticoruptie nu e doar un spectacol de wrestling in care magistratii ii zdrobesc in joaca pe marii spagari. Pe urma, prietenia dintre Tariceanu si Basescu o sa dureze pina la colt, fiindca sigur presedintele ii pregateste o smetie specifica sefului Guvernului. Cit despre uninominal, bucuria nationala va tine pina la alegeri. Innoirea clasei politice, pe care mai toata lumea o da drept garantata prin schimbarea sistemului
electoral, va fi minciuna anului.
Daca saptamina asta va avea loc mult cotcodacitul vot pentru noua lege electorala, va trebui sa insurubam pina la ultima falanga degetele in urechi ca sa nu fim asurziti de corul cacofonic al laudelor si autolinguselilor.
PNL - umflat in piept ca el a urnit, cica, toata treaba. PSD, cum il stim, o sa piuie pe fundal ca fara el nu iesea nimic. Pedelistii, desigur, au fost primii, singurii si cei mai sinceri partizani ai ideii. Din deal, Traian Basescu o sa lanseze cu bolta un ultim scuipat spre Palatul Victoria in geamul sotiei lui Pirvulescu, dupa care va semna sub semnul lui „buna si asta, decit nimic!“. Promulgata si publicata, legea va functiona pentru parlamentarele 2008. Presupunind ca va fi sarit si ultimul obstacol - redesenarea hartii in colegii electorale -, siruri lungi de alegatori se vor indrepta spre sectii in ziua votului sa puna stampila pe candidati cu nume, fete si biografii cunoscute. Se naste omul politic de tip nou, responsabil, caruia comunitatea ii poate cere socoteala! Te ia ameteala de atit entuziasm. Dupa ameteala vine greata: in forma finala, „uninominalul“ e la fel de inselator ca spoturile tv la credite
cu dobinda mica, mica. Nici 50 de parlamentari din 450 nu vor fi probabil alesi direct. Concurenta mare va farimita teribil optiunile alegatorilor, asa ca doar citeva personaje ultrapopulare vor scoate 50 la suta plus
1. Pentru restul - inapoi la listele de partid, la fetele fara contur sau cu riduri sapate adinc de pacatele ultimilor 18 ani. Electorii vor constata uluiti ca voturile lor s-au irosit iarasi in complicata aritmetica prin care invingatorii sint scosi pe baza unui algoritm in care votantul n-are nici o implicare.
La sfirsitul lui 2008, cu mindrie patriotica vom putea raporta ca am compromis si uninominalul, asa cum ne iese cu mare precizie si cind e vorba de comunism, capitalism sau chiar de terorism. Si atunci te-ntrebi: decit sa chinui bietul pestisor de aur ca sa lucreze la implinit dorinte, nu mai bine il faceam de la inceput pané?
politica e murdara, salbatica, urita in an electoral? Iata ca visele pot deveni realitate!
Cind te uiti mai atent in papuris, constati insa ca implinirea celor trei dorinte este rezultatul unei actiuni clasice de braconaj, iar darurile sint cam otravite. Oricit de competent o fi, cum zice lumea, avocatul Predoiu n-are timp sa puna pe picioare nici reformele de personal din Justitie, nici sa impuna in Parlament cele doua Coduri penale, nici sa arate Bruxelles-ului ca lupta anticoruptie nu e doar un spectacol de wrestling in care magistratii ii zdrobesc in joaca pe marii spagari. Pe urma, prietenia dintre Tariceanu si Basescu o sa dureze pina la colt, fiindca sigur presedintele ii pregateste o smetie specifica sefului Guvernului. Cit despre uninominal, bucuria nationala va tine pina la alegeri. Innoirea clasei politice, pe care mai toata lumea o da drept garantata prin schimbarea sistemului
electoral, va fi minciuna anului.
Daca saptamina asta va avea loc mult cotcodacitul vot pentru noua lege electorala, va trebui sa insurubam pina la ultima falanga degetele in urechi ca sa nu fim asurziti de corul cacofonic al laudelor si autolinguselilor.
PNL - umflat in piept ca el a urnit, cica, toata treaba. PSD, cum il stim, o sa piuie pe fundal ca fara el nu iesea nimic. Pedelistii, desigur, au fost primii, singurii si cei mai sinceri partizani ai ideii. Din deal, Traian Basescu o sa lanseze cu bolta un ultim scuipat spre Palatul Victoria in geamul sotiei lui Pirvulescu, dupa care va semna sub semnul lui „buna si asta, decit nimic!“. Promulgata si publicata, legea va functiona pentru parlamentarele 2008. Presupunind ca va fi sarit si ultimul obstacol - redesenarea hartii in colegii electorale -, siruri lungi de alegatori se vor indrepta spre sectii in ziua votului sa puna stampila pe candidati cu nume, fete si biografii cunoscute. Se naste omul politic de tip nou, responsabil, caruia comunitatea ii poate cere socoteala! Te ia ameteala de atit entuziasm. Dupa ameteala vine greata: in forma finala, „uninominalul“ e la fel de inselator ca spoturile tv la credite
cu dobinda mica, mica. Nici 50 de parlamentari din 450 nu vor fi probabil alesi direct. Concurenta mare va farimita teribil optiunile alegatorilor, asa ca doar citeva personaje ultrapopulare vor scoate 50 la suta plus
1. Pentru restul - inapoi la listele de partid, la fetele fara contur sau cu riduri sapate adinc de pacatele ultimilor 18 ani. Electorii vor constata uluiti ca voturile lor s-au irosit iarasi in complicata aritmetica prin care invingatorii sint scosi pe baza unui algoritm in care votantul n-are nici o implicare.
La sfirsitul lui 2008, cu mindrie patriotica vom putea raporta ca am compromis si uninominalul, asa cum ne iese cu mare precizie si cind e vorba de comunism, capitalism sau chiar de terorism. Si atunci te-ntrebi: decit sa chinui bietul pestisor de aur ca sa lucreze la implinit dorinte, nu mai bine il faceam de la inceput pané?
Pauza la jocul politic de-a alba-neagra
Traversam o perioada de acalmie nefireasca în politica româneasca. Dupa ce timp de câtiva ani, zi de zi, o parte a presei si a “analistilor politici” urla din toate paginile ziarelor si de pe toate posturile de televiziune ca e criza, ca neaparat ceva major - cel putin alegeri anticipate - trebuie sa se întâmple pentru a iesi din aceasta situatie, iata ca astazi s-a facut dintr-o data
liniste. Realizatorii de talk-show-uri dau din colt în colt cautând ceva interesant de dezbatut. Nici un scandal nicaieri. Basescu nu-i mai spune lui Tariceanu - de la tribuna pe care scrie “Administratia Prezidentiala” - ca e incapabil, ca e exponentul oligarhilor, ca s-a vândut PSD-istilor, ca trebuie sa demisioneze de urgenta, ca e singura piedica în calea fericirii românilor. Noul ministru al justitiei a depus juramântul si o liniste “bolnava” s-a coborât peste Cotroceni, Guvern si Parlament. Unde este vioiciunea de spirit a demagogilor de serviciu, a jucatorilor de-a alba-neagra din politica româneasca? Sa fi obosit ei, oare? Care sa fie explicatia acestui respiro? Unii analisti sustin ca cei doi actori principali din politica actuala Basescu si Tariceanu au constatat ca prelungirea scandalului nu le-ar mai aduce beneficii de imagine. Ca populatia s-a saturat de balacareala politica si, odata cu venirea primaverii, românii nu se mai pot concentra la acuzatiile si scandalurile, fie ele si anticonstitutionale. Si, totusi. Amatorii de scandal, cei care adora tonul ridicat si acuzatiile absurde, iubitorii de volute nonconformiste de idei si comportament, de solutii istete care încalca normele si legile, iubitorii smecherilor si fanii celor care au devenit adevarate vedete ale înselaciunii si manipularii se satura vreodata? Nu cred.
În loc de scandaluri, auzim din ce în ce mai insistent un anumit gen de stiri: “Politia de Frontiera ia masuri suplimentare de securitate”. “Personalul de la granita se suplimenteaza”. “Angajatii implicati în asigurarea ordinii si securitatii pe timpul vizitei presedintelui SUA, celui al Federatiei Ruse, ai altor state si a celor circa 6.500 de oaspeti straini se antreneaza intens prin simularea evenimentelor nedorite etc.”. Vine Summitul NATO. Toti “licuricii”, mari si mici, vor fi la Bucuresti între 2 si 4 aprilie. Si cred, mai degraba, ca nu le place galagia.
liniste. Realizatorii de talk-show-uri dau din colt în colt cautând ceva interesant de dezbatut. Nici un scandal nicaieri. Basescu nu-i mai spune lui Tariceanu - de la tribuna pe care scrie “Administratia Prezidentiala” - ca e incapabil, ca e exponentul oligarhilor, ca s-a vândut PSD-istilor, ca trebuie sa demisioneze de urgenta, ca e singura piedica în calea fericirii românilor. Noul ministru al justitiei a depus juramântul si o liniste “bolnava” s-a coborât peste Cotroceni, Guvern si Parlament. Unde este vioiciunea de spirit a demagogilor de serviciu, a jucatorilor de-a alba-neagra din politica româneasca? Sa fi obosit ei, oare? Care sa fie explicatia acestui respiro? Unii analisti sustin ca cei doi actori principali din politica actuala Basescu si Tariceanu au constatat ca prelungirea scandalului nu le-ar mai aduce beneficii de imagine. Ca populatia s-a saturat de balacareala politica si, odata cu venirea primaverii, românii nu se mai pot concentra la acuzatiile si scandalurile, fie ele si anticonstitutionale. Si, totusi. Amatorii de scandal, cei care adora tonul ridicat si acuzatiile absurde, iubitorii de volute nonconformiste de idei si comportament, de solutii istete care încalca normele si legile, iubitorii smecherilor si fanii celor care au devenit adevarate vedete ale înselaciunii si manipularii se satura vreodata? Nu cred.
În loc de scandaluri, auzim din ce în ce mai insistent un anumit gen de stiri: “Politia de Frontiera ia masuri suplimentare de securitate”. “Personalul de la granita se suplimenteaza”. “Angajatii implicati în asigurarea ordinii si securitatii pe timpul vizitei presedintelui SUA, celui al Federatiei Ruse, ai altor state si a celor circa 6.500 de oaspeti straini se antreneaza intens prin simularea evenimentelor nedorite etc.”. Vine Summitul NATO. Toti “licuricii”, mari si mici, vor fi la Bucuresti între 2 si 4 aprilie. Si cred, mai degraba, ca nu le place galagia.
Pragul de 3,8 lei pe euro rezistă
Scăderea majoră a monedei americane faţă de cea europeană, ieri paritatea menţinându-se în apropierea maximului istoric de 1,5238 dolari, atins vinerea trecută, a produs
un val de retrageri de pe pieţele emergente.
Leul, care a pierdut în două şedinţe interbancare, vineri şi luni, aproape 3%, a fost una dintre cele mai afectate monede din regiune, în ciuda faptului că dobânda de politică monetară a BNR, de 9%, este una dintre cele mai ridicate din regiune.
Investitorii străini nu au mai fost interesaţi de dobânzile mari, ei uitându-se cu mai multă atenţie către datele fundamentale ale economiei româneşti. Iar acestea arată o scădere a ritmului de creştere, pe fondul majorării deficitelor bugetare şi reducerii gradului de acoperire a deficitului de cont de către investiţiile, de la 91%, în 2006, la 42%, anul trecut, la care se adaugă avansul luat de inflaţie, care a ieşit, cu mult, din culoarul dorit de BNR.
În aceste condiţii, ieşirile de pe piaţa românească a "banilor fierbinţi", care s-ar ridica până la 5 miliarde de euro, reprezintă o situaţie firească, investitorii, fie speculatori, fie fonduri de hedging, căutând plasamente mai sigure, într-o perioadă de mare aversiune faţă de risc. O trecere a euro la pragul de 1,55 dolari va aduce euro probabil la pragul de 3,8 lei, care a fost testat de mai multe ori de la începutul acestui an. De fiecare dată
când cotaţiile s-au apropiat de acest nivel, a urmat o apreciere bruscă a leului. Se pune, astfel, întrebarea dacă BNR a intervenit direct în piaţă, aşa cum a făcut în vara trecută, atunci când euro era pregătit să coboare sub nivelul de 3 lei? Dacă ne uităm la datele oferite de BNR cu privire la rezerva valutară observăm că în cursul lunii trecute acestea s-au diminuat cu 311 milioane euro, diminuarea fiind pusă de comunicatul băncii centrale pe seama "plăţilor către Comisia Europeană, plăţilor de rate
şi dobânzi scadente la datoria publică externă directă şi garantată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, modificarea rezervelor minime în valută constituite de băncile comerciale şi altele". Acest "altele" ar putea răspunde la întrebarea de mai sus.
Oricum, guvernatorul BNR afirma recent că BNR "nu va mai cădea în tentaţia" de a coborî inflaţia până la nivelul prognozat pentru finalul anului trecut, dacă acest lucru presupune reaprecierea cursului de schimb până la niveluri nesustenabile.
Cu toate acestea, majoritatea analiştilor consideră că la întâlnirea C.A. al BNR de luna aceasta vom asista la o nouă creştere a dobânzii de politică monetară, cu jumătate sau chiar cu un punct procentual. O astfel de majorare va avea ca efect aprecierea leului, randamentele fiind prea mari pentru a lăsa indiferenţi speculatorii, luând în calcul dobânda de 4% din euro-zonă şi pe cea de 3%, care ar putea scădea până la 2,5%, din SUA.
Până atunci rămâne însă întrebarea: intervine BNR în piaţă pentru a stopa deprecierea leului?
un val de retrageri de pe pieţele emergente.
Leul, care a pierdut în două şedinţe interbancare, vineri şi luni, aproape 3%, a fost una dintre cele mai afectate monede din regiune, în ciuda faptului că dobânda de politică monetară a BNR, de 9%, este una dintre cele mai ridicate din regiune.
Investitorii străini nu au mai fost interesaţi de dobânzile mari, ei uitându-se cu mai multă atenţie către datele fundamentale ale economiei româneşti. Iar acestea arată o scădere a ritmului de creştere, pe fondul majorării deficitelor bugetare şi reducerii gradului de acoperire a deficitului de cont de către investiţiile, de la 91%, în 2006, la 42%, anul trecut, la care se adaugă avansul luat de inflaţie, care a ieşit, cu mult, din culoarul dorit de BNR.
În aceste condiţii, ieşirile de pe piaţa românească a "banilor fierbinţi", care s-ar ridica până la 5 miliarde de euro, reprezintă o situaţie firească, investitorii, fie speculatori, fie fonduri de hedging, căutând plasamente mai sigure, într-o perioadă de mare aversiune faţă de risc. O trecere a euro la pragul de 1,55 dolari va aduce euro probabil la pragul de 3,8 lei, care a fost testat de mai multe ori de la începutul acestui an. De fiecare dată
când cotaţiile s-au apropiat de acest nivel, a urmat o apreciere bruscă a leului. Se pune, astfel, întrebarea dacă BNR a intervenit direct în piaţă, aşa cum a făcut în vara trecută, atunci când euro era pregătit să coboare sub nivelul de 3 lei? Dacă ne uităm la datele oferite de BNR cu privire la rezerva valutară observăm că în cursul lunii trecute acestea s-au diminuat cu 311 milioane euro, diminuarea fiind pusă de comunicatul băncii centrale pe seama "plăţilor către Comisia Europeană, plăţilor de rate
şi dobânzi scadente la datoria publică externă directă şi garantată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, modificarea rezervelor minime în valută constituite de băncile comerciale şi altele". Acest "altele" ar putea răspunde la întrebarea de mai sus.
Oricum, guvernatorul BNR afirma recent că BNR "nu va mai cădea în tentaţia" de a coborî inflaţia până la nivelul prognozat pentru finalul anului trecut, dacă acest lucru presupune reaprecierea cursului de schimb până la niveluri nesustenabile.
Cu toate acestea, majoritatea analiştilor consideră că la întâlnirea C.A. al BNR de luna aceasta vom asista la o nouă creştere a dobânzii de politică monetară, cu jumătate sau chiar cu un punct procentual. O astfel de majorare va avea ca efect aprecierea leului, randamentele fiind prea mari pentru a lăsa indiferenţi speculatorii, luând în calcul dobânda de 4% din euro-zonă şi pe cea de 3%, care ar putea scădea până la 2,5%, din SUA.
Până atunci rămâne însă întrebarea: intervine BNR în piaţă pentru a stopa deprecierea leului?
Instanţa a dat verdictul final în cazul Cămătarilor
Instanţa Supremă a dat verdictul final în cazul Cămătarilor. Fraţilor Vasile şi Ion Balint, cunoscuţi sub poreclele de Sile şi Nuţu Cămătaru, li s-au redus pedepsele. Nuţu Cămătaru a fost condamnat la 2 ani şi 7 luni de închisoare, Sile a primit 13 ani de închisoare, iar mama lor a primit o pedeapsă cu suspendare. În 19 februarie, Instanţa Supremă a încheiat dezbaterile în procesul fraţilor Sile şi Nuţu Cămătaru - Vasile şi Ion Balint, după care magistraţii au decis că aceştia rămân cu pedepsele cu închisoarea date
de Curtea de Apel Bucureşti pentru sechestrare de persoane, înşelăciune şi proxenetism.
Fraţii Sile şi Nuţu Cămătaru, mama acestora, precum şi alte rude din clanul acestora au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru sechestrarea de persoane, înşelăciune şi proxenetism. În 2007, Curtea de Apel Bucureşti a redus substanţial pedeapsa lui Nuţu Cămătaru de la 9 ani la 2 ani de închisoare, aplicându-i mamei acestuia - Smaranda Stoica, cunoscută sub numele de Mimi Cămătăreasa - inculpată şi ea în dosar
, o pedeapsă cu suspendarea executării sentinţei.
Vasile Balint , zis Sile Cămătaru, a fost condamnat la 13 ani de închisoare, instanţa dispunând achitarea pentru complicitate la înşelăciune şi pentru şantaj. Totodată, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în privinţa unor fapte, ceea ce a dus la reducerea pedepsei.
Ion Balint, zis Nuţu Cămătaru, a fost achitat pentru complicitate la înşelăciune şi în urma contopirii a două pedepse a fost condamnat la 2 ani şi 7 luni închisoare.
de Curtea de Apel Bucureşti pentru sechestrare de persoane, înşelăciune şi proxenetism.
Fraţii Sile şi Nuţu Cămătaru, mama acestora, precum şi alte rude din clanul acestora au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru sechestrarea de persoane, înşelăciune şi proxenetism. În 2007, Curtea de Apel Bucureşti a redus substanţial pedeapsa lui Nuţu Cămătaru de la 9 ani la 2 ani de închisoare, aplicându-i mamei acestuia - Smaranda Stoica, cunoscută sub numele de Mimi Cămătăreasa - inculpată şi ea în dosar
, o pedeapsă cu suspendarea executării sentinţei.
Vasile Balint , zis Sile Cămătaru, a fost condamnat la 13 ani de închisoare, instanţa dispunând achitarea pentru complicitate la înşelăciune şi pentru şantaj. Totodată, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în privinţa unor fapte, ceea ce a dus la reducerea pedepsei.
Ion Balint, zis Nuţu Cămătaru, a fost achitat pentru complicitate la înşelăciune şi în urma contopirii a două pedepse a fost condamnat la 2 ani şi 7 luni închisoare.
Manualele de religie îi ameninţă pe elevi cu un Dumnezeu horror
Elevii din clasele I-VIII din România studiază în acest moment obligatoriu religia, ghidându-se după o serie de manuale aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Cum sunt redactate aceste manuale şi ce anume conţin ele relevă un studiu realizat de Liga Pro Europa, studiu citat de Hotnews. Conform studiului, care abundă în exemple relevante, copiii sunt ameninţaţi cu pedeapsa divină pentru greşeli minore, de la obiceiul de a bate mingea pe stradă, la trezirea târzie dimineaţa sau la distrugerea unui cuib de rândunici.
Pentru cel din urmă caz, „răzbunarea” vine sub forma tragerii scării de sub picioarele băiatului direct de către Dumnezeu, conform exemplului din Abecedarul micului creştin, Editura didactică şi pedagogică, 2002, al cărui autor este preotul Ioan Săuca. Tot un Dumnezeu răzbunător şi nemilos pentru păcatele micuţilor este prezentat şi în manualul de religie pentru clasa I, al editurii Sf. Mina din Iaşi (autori Camelia Muha, Maria Orzetic, Elena Mocanu).
Pedeapsa divină pentru abateri minore de la o disciplină rigidă, inclusiv pentru că nu-ţi faci cruce când treci prin dreptul bisericii este fără drept de apel: „ te calcă maşina” (!!!).
Pedepse „rafinate“ pentru elevii mai mari
Pentru elevii mai mari manualele includ pedepse ceva mai „rafinate”, astfel încât frica să le fie pe deplin inoculată copiilor. Caietul de religie ortodoxă pentru clasa a VIII-a le spune elevilor că: „după Judecata de Apoi drepţii vor merge să se veselească în împărăţia lui Dumnezeu iar păcătoşii vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.
Majoritatea manualelor de religie includ observaţii menite să incrimineze celelalte religii, să le ironizeze sau chiar să le aducă acuzaţii şi să le judece. Manualul de religie pentru clasa a XI-a de la Editura Corint, autor Adrian Lemeni, fost secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, atacă direct cultele religioase din România, denumindu-le „mişcări religioase care acţionează în spaţiul unei confesiuni creştine tradiţionale, prin metode nedemne, inacceptabile din punct de vedere social şi moral.”
Acelaşi autor redactează şi manualul pentru clasa a X-a, la aceeaşi editură, în care îi învaţă pe liceeni că Yoga este „lucrarea directă a demonilor”. Lecţia de intoleranţă continuă în Manualul de religie. Cultul Ortodox, destinat clasei a X-a, editat de editura Dacia din Cluj. Aici este atacată direct Biserica Greco-Catolică despre care se spune că „a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, determinând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung.”
Manualele aflate pe piaţă şi incriminate de studiul citat de Hotnews sunt aprobate de Ministerul Educaţiei din România. Biserica Ortodoxă Română duce în acest moment o campanie
aplicată pentru obligativitatea studierii religiei în licee, deocamdată aceasta fiind o materie opţională.
„După Judecata de Apoi (...) păcătoşii vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” - Caietul de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
Pentru cel din urmă caz, „răzbunarea” vine sub forma tragerii scării de sub picioarele băiatului direct de către Dumnezeu, conform exemplului din Abecedarul micului creştin, Editura didactică şi pedagogică, 2002, al cărui autor este preotul Ioan Săuca. Tot un Dumnezeu răzbunător şi nemilos pentru păcatele micuţilor este prezentat şi în manualul de religie pentru clasa I, al editurii Sf. Mina din Iaşi (autori Camelia Muha, Maria Orzetic, Elena Mocanu).
Pedeapsa divină pentru abateri minore de la o disciplină rigidă, inclusiv pentru că nu-ţi faci cruce când treci prin dreptul bisericii este fără drept de apel: „ te calcă maşina” (!!!).
Pedepse „rafinate“ pentru elevii mai mari
Pentru elevii mai mari manualele includ pedepse ceva mai „rafinate”, astfel încât frica să le fie pe deplin inoculată copiilor. Caietul de religie ortodoxă pentru clasa a VIII-a le spune elevilor că: „după Judecata de Apoi drepţii vor merge să se veselească în împărăţia lui Dumnezeu iar păcătoşii vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.
Majoritatea manualelor de religie includ observaţii menite să incrimineze celelalte religii, să le ironizeze sau chiar să le aducă acuzaţii şi să le judece. Manualul de religie pentru clasa a XI-a de la Editura Corint, autor Adrian Lemeni, fost secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, atacă direct cultele religioase din România, denumindu-le „mişcări religioase care acţionează în spaţiul unei confesiuni creştine tradiţionale, prin metode nedemne, inacceptabile din punct de vedere social şi moral.”
Acelaşi autor redactează şi manualul pentru clasa a X-a, la aceeaşi editură, în care îi învaţă pe liceeni că Yoga este „lucrarea directă a demonilor”. Lecţia de intoleranţă continuă în Manualul de religie. Cultul Ortodox, destinat clasei a X-a, editat de editura Dacia din Cluj. Aici este atacată direct Biserica Greco-Catolică despre care se spune că „a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, determinând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung.”
Manualele aflate pe piaţă şi incriminate de studiul citat de Hotnews sunt aprobate de Ministerul Educaţiei din România. Biserica Ortodoxă Română duce în acest moment o campanie
aplicată pentru obligativitatea studierii religiei în licee, deocamdată aceasta fiind o materie opţională.
„După Judecata de Apoi (...) păcătoşii vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” - Caietul de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
Rapid la amanet
Copos a gajat 80% din actiunile detinute la clubul de fotbal in favoarea lui Fahti Taher * Patronul Rapidului a primit, in schimb, 30 de milioane de euro, bani pe care ii va investi in Ana Tower, un bloc de 27 de etaje, cel mai inalt din Romania
George Copos a cedat 80% din actiunile clubului Rapid omului de afaceri Fahti Taher, conform informatiilor primite de ZIUA, coroborate cu alte surse si declaratii ale oamenilor din fotbal. Cei doi au semnat un memorandum (contract preliminar) prin care patronul rapidist s-a imprumutat pentru sase luni cu 30 de milioane de euro de la societatea Griro controlata de Nicolae Badea, dar mai ales de iordanianul Fahti Taher, gajand cu 80% din actiunile pe care le detine la FC Rapid. In cazul in care pana in septembrie, Copos nu restituie suma, actiunile vor ramane in proprietatea lui Taher. Tranzactia a fost negata de ambele parti. Singurul care a dat mai multe detalii a fost patronul Stelei, Gigi Becali. Va prezentam filmul evenimentelor.
Totul a inceput vineri la pranz. Atunci, George Copos s-a intalnit cu Fahti Taher la uzinele Griro. Lucru confirmat atat de patronul de la Rapid cat si de omul de afaceri iordanian. Cei doi au discutat despre vanzarea clubului Rapid dar si despre imprumutul de 30 de milioane de euro pe care Copos il solicita. A ramas ca discutiile sa fie continuate seara, la Hotelul Crowne Plaza al lui George Copos. Astfel, cei doi s-au intalnit peste cateva ore la locul stabilit. Discutiile privind imprumutul de 30 de milioane de euro pe care Fahti Taher i l-a dat lui Copos pana in septembrie contra a 80% din actiunile Rapidului au inceput in jurul orei 18.00. Ele au durat aproximativ o ora si 45 de minute, memorandumul fiind semnat in jurul orei 19.45.
Doua clauze
Conform Realitatea TV, la parafarea documentului au asistat alte trei persoane, dintre care si doi avocati. Una dintre aceste persoane, Bogdan Patrascu, sustine ca pe spatele memorandumului au fost scrise cu pixul doua clauze. Una dintre ele, cea de confidentialitate, se ridica la valoarea de un milion de euro. Cu alte cuvinte, cel care va dezvalui semnarea memorandumului inainte de parafarea contractului va trebui sa plateasca un milion de euro. Cea de-a doua este de 500.000 de euro. Suma va fi achitata in cazul in care una dintre cele doua parti se va razgandi si va refuza sa duca intelegerea la bun sfarsit. Acelasi martor sustine ca pe fiecare pagina a memorandumului Fahti Taher a scris "Asa sa ne ajute Mahomed", iar George Copos "Asa sa ne ajute Dumnezeu".
Tranzactia a fost negata de ambele personaje implicate in afacere. Totusi ea a fost confirmata de unul dintre apropiatii lui Fahti Taher. Este vorba despre Gigi Becali, patronul FC Steaua, care a sustinut ca omul de afaceri iordanian a recunoscut intr-o convorbire telefonica pe care a avut-o cu el ca l-a imprumutat pe patronul Rapidului. Cele 30 de milioane de euro vor fi folosite pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar in zona de nord a Capitalei unde Copos vrea sa ridice un zgarie-nori cu o inaltime de 120 de metri. Si aceasta informatie a fost confirmata de Gigi Becali. Dar mai important, ea a fost confirmata chiar de George Copos. Acesta a recunoscut ca Ana Tower, una dintre firmele sale, are in plan un asemenea proiect dar a negat ca acesta s-ar face cu banii imprumutati de la Fahti Taher. De asemenea, informatiile pe care ZIUA le-a obtinut de la Primaria Sectorului 1 dovedesc si ele ca George Copos intentioneaza sa ridice un bloc turn.
Joc la doua capete
Copos joaca insa la doua capete. Prin acest memorandum incearca sa ridice pretul clubului Rapid pe care, conform propriilor sale declaratii, doreste sa il vanda. Concret, Copos incearca sa atraga, pana la semnarea contractului definitiv cu Fahti Taher, posibili cumpatori care sa ii ofere mai mult de 30 de milioane de euro. In cazul in care vreunul dintre cei care s-au aratat in ultimul timp interesati sa achizitioneze Rapidul va plati mai mult de 30 de milioane de euro pana la semnarea contractului cu omul de afaceri iordanian, Copos este dispus sa achite 500.000 de euro catre Fahti Taher, suma ce reprezinta una dintre cele doua clauze ale memorandumului. Trebuie spus ca George Copos nu are de pierdut prea mult nici daca memorandumul semnat vineri se va concretiza. Patronul de la Rapid poate face o afacere extrem de profitabila. Cu cele 30 de milioane de euro poate pune pe picioare un proiect care ii va aduce mult mai multi bani din care va reusi sa plateasca imprumutul. De asemenea, in cazul in care cele 30 de milioane de euro nu vor fi achitate la timp, ele vor ramane in proprietatea lui Fahti Taher. Nici asa George Copos nu va avea de pierdut prea mult. Asta intrucat va controla in continuare aproximativ 20% din club. Dar mai ales va ramane cu baza Pro Rapid, vitala pentru clubul de fotbal.
Ultima ora
Taher: Gigi Becali nu minte
Intr-o interventie la postul de televiziune Sport.ro, Fahti Taher a lasat insa sa se inteleaga ca a existat o tranzactie cu Copos, dar sustine ca suma nu este de 30 de milioane de euro: "Nu stiu de unde a aflat Gigi despre imprumutul pe care i l-as fi acordat lui Copos, insa va spun ca nu este vorba despre suma de 30 de milioane. Niciodata in viata
mea nu am imprumutat sume atat de mari. Gigi Becali nu minte cand vorbeste despre aceasta chestiune, el e fratele meu, nu pot sa-l fac mincinos niciodata".
George Copos, patron Rapid
Am discutat despre industrie
"Fals si dezinformare. Ne-am intalnit vineri, intr-adevar, dar pentru ca am vrut sa merg la Atelierele Grivita (n.r. - fosta denumire a Griro SA) sa vad cum s-a dezvoltat aceasta companie
. Nu am discutat absolut nimic despre Rapid sau despre fotbal, ci doar despre industria romaneasca. In aceeasi zi ne-am vazut din nou si la Crowne Plaza, dar nu s-a pus problema actiunilor la Rapid. Preluarea unui club se face in cateva luni, e vorba de zeci de milioane de euro, nu asa, pe loc. Nu avem cum sa semnam un astfel de contract. E exclus sa am o intelegere cu domnul Taher. Sunt lucruri neadevarate. Am discutat cu dansul despre ce produc ei la Atelierele Grivita si despre ce produce Ana Imep. Am fost la Griro, am vazut ce fac. Poate am vorbit pe final cu domnul Taher si despre Rapid, dar nicidecum despre o vanzare a clubului catre Atelierele Grivita. Si, oricum, nu cred ca Griro ar avea puterea sa sustina financiar un buget de zece milioane de euro pe an".
Fahti Taher
Mai bine sa preia Griro Rapidul
"A venit la Griro sa vada cum lucram, normal, am vorbit si despre fotbal, l-am intrebat ce mai e pe la Rapid, dar atat, e foarte greu sa cumperi un club puternic precum Rapid", a spus si Taher, care nu a ascuns ca s-ar putea implica financiar in Giulesti. "Am fi interesati, normal. Sa ajunga Rapidul la unul sau la altul? La Timisoara, la Bacau sau la Vaslui? Asa mai bine sa revina Rapidul inapoi, sa preia Griro inapoi. Fotbalul romanesc are nevoie de bani, de investitii. Daca va fi nevoie sa investim, vom investi. Nu stiu cat valoreaza Rapidul, nu am nici o idee cat valoreaza, ce datorie are", a mai spus omul de afaceri iordanian Fahti Taher. (B.G.)
Gigi Becali, patronul Stelei
E doar un imprumut
"Nu e o vanzare propriu-zisa, ci doar un imprumut. Taher ii da lui Copos un imprumut de 30 de milioane de euro, pe sase luni, iar Copos gajeaza cu 80 la suta din actiunile Rapidului. E simplu: daca in sase luni Copos nu da banii inapoi, Taher preia actiunile, fara actiune judecatoreasca. E o practica obisnuita intre oamenii de afaceri. Copos are nevoie de bani pentru proiectele lui cu niste cladiri, nu putea sa gajeze la o banca cu Rapidul, pentru ca cluburile de fotbal nu au profit, asa ca se imprumuta de la un privat. De fapt, Taher baga 30 de milioane din banii lui in Griro, iar societatea ii imprumuta Rapidului", a explicat Becali, precizand ca are informatii chiar de la omul de afaceri iordanian. (B.G.)
AnaCel mai inalt bloc din Romania
In aceasta primavara, George Copos va incepe lucrarile de constructie la o cladire de 27 de etaje, denumita Ana Tower, ce va fi ridicata in vecinatatea hotelului Crowne Plaza. Imobilul amplasat pe Bulevardul Tipografiei, pe terenul cumparat potrivit declaratiilor omului de afaceri inca din 1995, are ca termen de finalizare a lucrarilor luna octombrie 2010.
Costurile se vor ridica la aproximativ 80 de milioane de euro. Copos sustine ca investitia este asigurata atat din surse proprii, cat si din credite
bancare. Potrivit datelor de la Primaria Sectorului 1, suprafata totala a cladirii este de aproximativ 56.000 mp. Parcarile, pe trei nivele de subsol, vor insuma 20.486 mp, in timp ce parterul si cele 27 de etaje vor avea o suprafata totala de 34.973 mp. Cladirea va avea 120 de metri, fiind cea mai inalta constructie din Romania. Potrivit lui Copos, atunci cand va fi functionala, cladirea de birouri
va aduce incasari anuale din chirii de 9,9 milioane de euro. George Copos are in vedere si o alta afacere, de zece milioane de euro, de aceastas data
in plin centrul Capitalei. (Mihnea TALAU)
George Copos a cedat 80% din actiunile clubului Rapid omului de afaceri Fahti Taher, conform informatiilor primite de ZIUA, coroborate cu alte surse si declaratii ale oamenilor din fotbal. Cei doi au semnat un memorandum (contract preliminar) prin care patronul rapidist s-a imprumutat pentru sase luni cu 30 de milioane de euro de la societatea Griro controlata de Nicolae Badea, dar mai ales de iordanianul Fahti Taher, gajand cu 80% din actiunile pe care le detine la FC Rapid. In cazul in care pana in septembrie, Copos nu restituie suma, actiunile vor ramane in proprietatea lui Taher. Tranzactia a fost negata de ambele parti. Singurul care a dat mai multe detalii a fost patronul Stelei, Gigi Becali. Va prezentam filmul evenimentelor.
Totul a inceput vineri la pranz. Atunci, George Copos s-a intalnit cu Fahti Taher la uzinele Griro. Lucru confirmat atat de patronul de la Rapid cat si de omul de afaceri iordanian. Cei doi au discutat despre vanzarea clubului Rapid dar si despre imprumutul de 30 de milioane de euro pe care Copos il solicita. A ramas ca discutiile sa fie continuate seara, la Hotelul Crowne Plaza al lui George Copos. Astfel, cei doi s-au intalnit peste cateva ore la locul stabilit. Discutiile privind imprumutul de 30 de milioane de euro pe care Fahti Taher i l-a dat lui Copos pana in septembrie contra a 80% din actiunile Rapidului au inceput in jurul orei 18.00. Ele au durat aproximativ o ora si 45 de minute, memorandumul fiind semnat in jurul orei 19.45.
Doua clauze
Conform Realitatea TV, la parafarea documentului au asistat alte trei persoane, dintre care si doi avocati. Una dintre aceste persoane, Bogdan Patrascu, sustine ca pe spatele memorandumului au fost scrise cu pixul doua clauze. Una dintre ele, cea de confidentialitate, se ridica la valoarea de un milion de euro. Cu alte cuvinte, cel care va dezvalui semnarea memorandumului inainte de parafarea contractului va trebui sa plateasca un milion de euro. Cea de-a doua este de 500.000 de euro. Suma va fi achitata in cazul in care una dintre cele doua parti se va razgandi si va refuza sa duca intelegerea la bun sfarsit. Acelasi martor sustine ca pe fiecare pagina a memorandumului Fahti Taher a scris "Asa sa ne ajute Mahomed", iar George Copos "Asa sa ne ajute Dumnezeu".
Tranzactia a fost negata de ambele personaje implicate in afacere. Totusi ea a fost confirmata de unul dintre apropiatii lui Fahti Taher. Este vorba despre Gigi Becali, patronul FC Steaua, care a sustinut ca omul de afaceri iordanian a recunoscut intr-o convorbire telefonica pe care a avut-o cu el ca l-a imprumutat pe patronul Rapidului. Cele 30 de milioane de euro vor fi folosite pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar in zona de nord a Capitalei unde Copos vrea sa ridice un zgarie-nori cu o inaltime de 120 de metri. Si aceasta informatie a fost confirmata de Gigi Becali. Dar mai important, ea a fost confirmata chiar de George Copos. Acesta a recunoscut ca Ana Tower, una dintre firmele sale, are in plan un asemenea proiect dar a negat ca acesta s-ar face cu banii imprumutati de la Fahti Taher. De asemenea, informatiile pe care ZIUA le-a obtinut de la Primaria Sectorului 1 dovedesc si ele ca George Copos intentioneaza sa ridice un bloc turn.
Joc la doua capete
Copos joaca insa la doua capete. Prin acest memorandum incearca sa ridice pretul clubului Rapid pe care, conform propriilor sale declaratii, doreste sa il vanda. Concret, Copos incearca sa atraga, pana la semnarea contractului definitiv cu Fahti Taher, posibili cumpatori care sa ii ofere mai mult de 30 de milioane de euro. In cazul in care vreunul dintre cei care s-au aratat in ultimul timp interesati sa achizitioneze Rapidul va plati mai mult de 30 de milioane de euro pana la semnarea contractului cu omul de afaceri iordanian, Copos este dispus sa achite 500.000 de euro catre Fahti Taher, suma ce reprezinta una dintre cele doua clauze ale memorandumului. Trebuie spus ca George Copos nu are de pierdut prea mult nici daca memorandumul semnat vineri se va concretiza. Patronul de la Rapid poate face o afacere extrem de profitabila. Cu cele 30 de milioane de euro poate pune pe picioare un proiect care ii va aduce mult mai multi bani din care va reusi sa plateasca imprumutul. De asemenea, in cazul in care cele 30 de milioane de euro nu vor fi achitate la timp, ele vor ramane in proprietatea lui Fahti Taher. Nici asa George Copos nu va avea de pierdut prea mult. Asta intrucat va controla in continuare aproximativ 20% din club. Dar mai ales va ramane cu baza Pro Rapid, vitala pentru clubul de fotbal.
Ultima ora
Taher: Gigi Becali nu minte
Intr-o interventie la postul de televiziune Sport.ro, Fahti Taher a lasat insa sa se inteleaga ca a existat o tranzactie cu Copos, dar sustine ca suma nu este de 30 de milioane de euro: "Nu stiu de unde a aflat Gigi despre imprumutul pe care i l-as fi acordat lui Copos, insa va spun ca nu este vorba despre suma de 30 de milioane. Niciodata in viata
mea nu am imprumutat sume atat de mari. Gigi Becali nu minte cand vorbeste despre aceasta chestiune, el e fratele meu, nu pot sa-l fac mincinos niciodata".
George Copos, patron Rapid
Am discutat despre industrie
"Fals si dezinformare. Ne-am intalnit vineri, intr-adevar, dar pentru ca am vrut sa merg la Atelierele Grivita (n.r. - fosta denumire a Griro SA) sa vad cum s-a dezvoltat aceasta companie
. Nu am discutat absolut nimic despre Rapid sau despre fotbal, ci doar despre industria romaneasca. In aceeasi zi ne-am vazut din nou si la Crowne Plaza, dar nu s-a pus problema actiunilor la Rapid. Preluarea unui club se face in cateva luni, e vorba de zeci de milioane de euro, nu asa, pe loc. Nu avem cum sa semnam un astfel de contract. E exclus sa am o intelegere cu domnul Taher. Sunt lucruri neadevarate. Am discutat cu dansul despre ce produc ei la Atelierele Grivita si despre ce produce Ana Imep. Am fost la Griro, am vazut ce fac. Poate am vorbit pe final cu domnul Taher si despre Rapid, dar nicidecum despre o vanzare a clubului catre Atelierele Grivita. Si, oricum, nu cred ca Griro ar avea puterea sa sustina financiar un buget de zece milioane de euro pe an".
Fahti Taher
Mai bine sa preia Griro Rapidul
"A venit la Griro sa vada cum lucram, normal, am vorbit si despre fotbal, l-am intrebat ce mai e pe la Rapid, dar atat, e foarte greu sa cumperi un club puternic precum Rapid", a spus si Taher, care nu a ascuns ca s-ar putea implica financiar in Giulesti. "Am fi interesati, normal. Sa ajunga Rapidul la unul sau la altul? La Timisoara, la Bacau sau la Vaslui? Asa mai bine sa revina Rapidul inapoi, sa preia Griro inapoi. Fotbalul romanesc are nevoie de bani, de investitii. Daca va fi nevoie sa investim, vom investi. Nu stiu cat valoreaza Rapidul, nu am nici o idee cat valoreaza, ce datorie are", a mai spus omul de afaceri iordanian Fahti Taher. (B.G.)
Gigi Becali, patronul Stelei
E doar un imprumut
"Nu e o vanzare propriu-zisa, ci doar un imprumut. Taher ii da lui Copos un imprumut de 30 de milioane de euro, pe sase luni, iar Copos gajeaza cu 80 la suta din actiunile Rapidului. E simplu: daca in sase luni Copos nu da banii inapoi, Taher preia actiunile, fara actiune judecatoreasca. E o practica obisnuita intre oamenii de afaceri. Copos are nevoie de bani pentru proiectele lui cu niste cladiri, nu putea sa gajeze la o banca cu Rapidul, pentru ca cluburile de fotbal nu au profit, asa ca se imprumuta de la un privat. De fapt, Taher baga 30 de milioane din banii lui in Griro, iar societatea ii imprumuta Rapidului", a explicat Becali, precizand ca are informatii chiar de la omul de afaceri iordanian. (B.G.)
AnaCel mai inalt bloc din Romania
In aceasta primavara, George Copos va incepe lucrarile de constructie la o cladire de 27 de etaje, denumita Ana Tower, ce va fi ridicata in vecinatatea hotelului Crowne Plaza. Imobilul amplasat pe Bulevardul Tipografiei, pe terenul cumparat potrivit declaratiilor omului de afaceri inca din 1995, are ca termen de finalizare a lucrarilor luna octombrie 2010.
Costurile se vor ridica la aproximativ 80 de milioane de euro. Copos sustine ca investitia este asigurata atat din surse proprii, cat si din credite
bancare. Potrivit datelor de la Primaria Sectorului 1, suprafata totala a cladirii este de aproximativ 56.000 mp. Parcarile, pe trei nivele de subsol, vor insuma 20.486 mp, in timp ce parterul si cele 27 de etaje vor avea o suprafata totala de 34.973 mp. Cladirea va avea 120 de metri, fiind cea mai inalta constructie din Romania. Potrivit lui Copos, atunci cand va fi functionala, cladirea de birouri
va aduce incasari anuale din chirii de 9,9 milioane de euro. George Copos are in vedere si o alta afacere, de zece milioane de euro, de aceastas data
in plin centrul Capitalei. (Mihnea TALAU)
România a plătit eliberarea jurnaliştilor răpiţi
Dovada vine de la Bagdad. Textul sentinţei formulate de Curtea Federală irakiană în procesul lui Mohammad Munaf, obţinut ieri de EVZ, confirmă o ipoteză pe care autorităţile române au negat-o categoric: cei trei jurnalişti răpiţi în 2005 au fost răscumpăraţi de guvernul de la Bucureşti.
Un document
oficial aruncă în aer declaraţiile autorităţilor române cu privire la eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak acum trei ani. Decizia Curţii Federale de Casaţie din Irak - intrată în posesia EVZ -, prin care Mohammad Munaf scapă temporar de ştreag, cuprinde un pasaj din care reiese clar că răpitorii au primit „o recompensă“ după negocieri cu „guvernul român“.
Până în acest moment, atât reprezentaţii preşedinţiei, cât şi cei ai guvernului au negat vehement faptul că pentru viaţa lui Ovidiu Ohanesian, lui Marie-Jeanne Ion şi lui Sorin Mişcoci s-ar fi plătit vreo recompensă.
Recompensă, dar nu şi suma plătită
„După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele.“ Această frază, cuprinsă în sentinţa Curţii Federale de Casaţie irakiene în dosarul
în care este acuzat şi Mohammad Munaf, reprezintă prima confirmare a unei ipoteze care până acum a fost negată de cele mai înalte instituţii române: că eliberarea a fost plătită de autorităţile de la Bucureşti.
Pe 22 mai 2005, ziua în care a fost anunţată eliberarea celor trei, Traian Băsescu declara: „Statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit răscumpărarea ziariştilor“. Preşedintele a mai explicat, în aceeaşi zi, că „plata vreunei răscumpărări ar fi însemnat că de-a doua zi fiecare cetăţean român ar fi fost periclitat, oriunde pe glob“. Aceeaşi poziţie a fost luată atunci de către toate autorităţile române.
Motivarea Curţii irakiene
Decizia, obţinută de EVZ prin intermediul avocatului lui Munaf, Jonathan Hafetz, citează elemente din rechizitoriu, refăcând filmul răpirii în viziunea procurorilor din Bagdad care au cerut condamnarea la moarte a lui Munaf şi a celor cinci complici ai săi: „La data
incidentului, pe 28 martie 2005, trei jurnalişti români călătoreau în maşina condusă de acuzatul Muhammad Munaf Muhammad, când au fost răpiţi de indivizi înarmaţi în apropierea districtului al Jami’a. După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele. Declaraţiile lor nu au fost documentate pe parcursul investigaţiei, din cauza plecării lor către România, deşi reprezentantul Ambasadei Române a documentat rapoarte ale incidentului. În urma colectării de informaţii, s-a stabilit că operaţiunea de răpire fusese planificată în România de un om de afaceri sirian numit Haytham al Umar (Hayssam Omar - n.r.) (...)“, scrie în motivarea Curţii Federale irakiene.
REACŢII
Preşedinţia şi guvernul nu recunosc nici azi plata către irakieni
Jurnalistul Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei răpiţi, nu s-a arătat deloc surprins de cele afirmate în sentinţa Curţii irakiene: „Ştiam şi eu că s-au plătit bani. Am adus şi mărturii în dosar.“
„Guvernul României nu are cunoştinţă de existenţa vreunei pretinse răscumpărări a celor trei jurnalişti răpiţi în Irak, în anul 2005, aşa cum lasă se înţeleagă documentul atribuit Curţii Federale de Casaţie irakiene“, se arată într-un comunicat remis ieri EVZ de purtătorul de cuvânt de la Palatul Victoria. De la Cotroceni, răspunsul preşedinţiei este că „preşedintele României a clarificat în mod public această chestiune într-o conferinţă de presă din 2005“
Sentinţa de la Bagdad aduce şi alte informaţii: Munaf nu a fost achitat definitiv şi irevocabil de condamnarea la moarte, ci judecă torii au considerat doar că investigaţia trebuie refăcută, orice sentinţă fiind în continuare posibilă. Astfel, Curtea critică tribunalul care formulase condamnarea iniţială la moarte sugerând că acesta acceptase o investigaţie superficială.
„Tribunalul a decis asupra cazului înainte ca investigaţia să fie completă şi Curtea decide să anuleze toate deciziile în acest caz şi trimite actele înapoi la autorităţile competente pentru ca investigaţia să fie completată.“
PERSONAJELE-CHEIE
La trei ani după
> Marie-Jeanne Ion - a lucrat ca producător al emisiunii „Marius Tucă Show“ până în toamna lui 2007
> Sorin Mişcoci - cameraman oficial la Preşedinţia României
> Ovidiu Ohanesian - colaborează la revista „Zona interzisă“
> Omar Hayssam - fugit din ţară după condamnare, presa a afirmat că este în Liban
> Mohammad Munaf - deţinut de Forţele Multinaţionale
CRONOLOGIE
Filmul răpirii
28 martie - Jurnaliştii Marie- Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii de la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă“) contactează telefonic conducerea postului de televiziune, Marie-Jeanne spunând că sunt răpiţi. Ulterior, printr-un SMS, aceasta cere ajutor: „Am fost răpiţi. Nu e o glumă. Ajutor! Ajutor!“;
30 martie - Televiziunea Al- Jazeera difuzează primele imagini cu cei trei ziarişti şi cu cel care-i însoţise în Irak, prezentaţi ca ostatici. În înregistrare, Marie-Jeanne Ion neagă, în limba engleză, că s-ar fi cerut o răscumpărare pentru eliberarea lor;
9 mai - Premierul Călin Popescu- Tăriceanu se declară surprins de o declaraţie a lui Mircea Geoană privind o cerere de răscumpărare pentru jurnaliştii răpiţi în Irak, spunând că el nu poate confirma o astfel de informaţie;
22 mai - Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Palatul Cotroceni că, pentru recuperarea celor trei ziarişti români, statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit vreo răscumpărare.
Un document
oficial aruncă în aer declaraţiile autorităţilor române cu privire la eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak acum trei ani. Decizia Curţii Federale de Casaţie din Irak - intrată în posesia EVZ -, prin care Mohammad Munaf scapă temporar de ştreag, cuprinde un pasaj din care reiese clar că răpitorii au primit „o recompensă“ după negocieri cu „guvernul român“.
Până în acest moment, atât reprezentaţii preşedinţiei, cât şi cei ai guvernului au negat vehement faptul că pentru viaţa lui Ovidiu Ohanesian, lui Marie-Jeanne Ion şi lui Sorin Mişcoci s-ar fi plătit vreo recompensă.
Recompensă, dar nu şi suma plătită
„După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele.“ Această frază, cuprinsă în sentinţa Curţii Federale de Casaţie irakiene în dosarul
în care este acuzat şi Mohammad Munaf, reprezintă prima confirmare a unei ipoteze care până acum a fost negată de cele mai înalte instituţii române: că eliberarea a fost plătită de autorităţile de la Bucureşti.
Pe 22 mai 2005, ziua în care a fost anunţată eliberarea celor trei, Traian Băsescu declara: „Statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit răscumpărarea ziariştilor“. Preşedintele a mai explicat, în aceeaşi zi, că „plata vreunei răscumpărări ar fi însemnat că de-a doua zi fiecare cetăţean român ar fi fost periclitat, oriunde pe glob“. Aceeaşi poziţie a fost luată atunci de către toate autorităţile române.
Motivarea Curţii irakiene
Decizia, obţinută de EVZ prin intermediul avocatului lui Munaf, Jonathan Hafetz, citează elemente din rechizitoriu, refăcând filmul răpirii în viziunea procurorilor din Bagdad care au cerut condamnarea la moarte a lui Munaf şi a celor cinci complici ai săi: „La data
incidentului, pe 28 martie 2005, trei jurnalişti români călătoreau în maşina condusă de acuzatul Muhammad Munaf Muhammad, când au fost răpiţi de indivizi înarmaţi în apropierea districtului al Jami’a. După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele. Declaraţiile lor nu au fost documentate pe parcursul investigaţiei, din cauza plecării lor către România, deşi reprezentantul Ambasadei Române a documentat rapoarte ale incidentului. În urma colectării de informaţii, s-a stabilit că operaţiunea de răpire fusese planificată în România de un om de afaceri sirian numit Haytham al Umar (Hayssam Omar - n.r.) (...)“, scrie în motivarea Curţii Federale irakiene.
REACŢII
Preşedinţia şi guvernul nu recunosc nici azi plata către irakieni
Jurnalistul Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei răpiţi, nu s-a arătat deloc surprins de cele afirmate în sentinţa Curţii irakiene: „Ştiam şi eu că s-au plătit bani. Am adus şi mărturii în dosar.“
„Guvernul României nu are cunoştinţă de existenţa vreunei pretinse răscumpărări a celor trei jurnalişti răpiţi în Irak, în anul 2005, aşa cum lasă se înţeleagă documentul atribuit Curţii Federale de Casaţie irakiene“, se arată într-un comunicat remis ieri EVZ de purtătorul de cuvânt de la Palatul Victoria. De la Cotroceni, răspunsul preşedinţiei este că „preşedintele României a clarificat în mod public această chestiune într-o conferinţă de presă din 2005“
Sentinţa de la Bagdad aduce şi alte informaţii: Munaf nu a fost achitat definitiv şi irevocabil de condamnarea la moarte, ci judecă torii au considerat doar că investigaţia trebuie refăcută, orice sentinţă fiind în continuare posibilă. Astfel, Curtea critică tribunalul care formulase condamnarea iniţială la moarte sugerând că acesta acceptase o investigaţie superficială.
„Tribunalul a decis asupra cazului înainte ca investigaţia să fie completă şi Curtea decide să anuleze toate deciziile în acest caz şi trimite actele înapoi la autorităţile competente pentru ca investigaţia să fie completată.“
PERSONAJELE-CHEIE
La trei ani după
> Marie-Jeanne Ion - a lucrat ca producător al emisiunii „Marius Tucă Show“ până în toamna lui 2007
> Sorin Mişcoci - cameraman oficial la Preşedinţia României
> Ovidiu Ohanesian - colaborează la revista „Zona interzisă“
> Omar Hayssam - fugit din ţară după condamnare, presa a afirmat că este în Liban
> Mohammad Munaf - deţinut de Forţele Multinaţionale
CRONOLOGIE
Filmul răpirii
28 martie - Jurnaliştii Marie- Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii de la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă“) contactează telefonic conducerea postului de televiziune, Marie-Jeanne spunând că sunt răpiţi. Ulterior, printr-un SMS, aceasta cere ajutor: „Am fost răpiţi. Nu e o glumă. Ajutor! Ajutor!“;
30 martie - Televiziunea Al- Jazeera difuzează primele imagini cu cei trei ziarişti şi cu cel care-i însoţise în Irak, prezentaţi ca ostatici. În înregistrare, Marie-Jeanne Ion neagă, în limba engleză, că s-ar fi cerut o răscumpărare pentru eliberarea lor;
9 mai - Premierul Călin Popescu- Tăriceanu se declară surprins de o declaraţie a lui Mircea Geoană privind o cerere de răscumpărare pentru jurnaliştii răpiţi în Irak, spunând că el nu poate confirma o astfel de informaţie;
22 mai - Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Palatul Cotroceni că, pentru recuperarea celor trei ziarişti români, statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit vreo răscumpărare.
Din colt in colt. Politicienii juristi sunt mai mult sau mai putin siguri ca ministrul de justitie Predoiu a incalcat legea
Catalin Predoiu si-a preluat ieri functia de ministru al justitiei de la Teodor Melescanu. El a precizat, in cadrul evenimentului, ca a semnat cererea de suspendare din Baroul Bucuresti si din functia de membru al Comisiei Uniunii Nationale a Barourilor din România. Predoiu a mai declarat ca a renuntat, de asemenea, la calitatea sa de membru al Comisiei CEC si ca si-a vândut partile de capital din casa de avocatura Zamfirescu-Racoti-Predoiu (ZRP), la care era partener. Totusi, noul ministru nu a facut nici o referire la functia de cenzor pe care a detinut-o inca din 2000 in cadrul unei societati comerciale. Politicieni juristi interpreteaza diferit Legea avocaturii, ceea ce conduce la o multitudine de idei fata de activitatea trecuta a noului ministru. Astfel, in timp ce unii juristi considera ca acesta a petrecut destui ani intr-o situatie de incompatibilitate de functii, altii sustin contrariul. Cert este ca noul ministru nu a abordat aceasta situatie, iar incercarea noastra de a cere o lamurire de la casa de avocatura unde acesta a lucrat s-a soldat cu un esec.
Asa cum ziarul nostru a mai scris, noul ministru al justitiei, Catalin Predoiu, impreuna cu fratele sau, Cosmin, sunt avocati definitivi in Baroul Bucuresti. Cu toate acestea, ei au detinut si functia de cenzori intr-o societate comerciala, fapt ce contravine Legii nr. 51/1995 (actualizata) pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Catalin Predoiu, noul ministru al justitiei, a intrat in Baroul Bucuresti ca avocat definitiv la data
de 1 octombrie 1991, iar fratele acestuia, Cosmin, pe data de 1 noiembrie 1997. Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), cei doi frati Predoiu detin, incepând cu data de 27 iunie 2000, functia de cenzori ai societatii comerciale Roact Consulting & Management SRL, firma inregistrata la Vaslui, la data de 5 septembrie 2000, ce are un capital social de 25 de milioane de lei vechi si care se ocupa cu activitati de comert cu ridicata al produselor textile
.
Salarizati lunar
Potrivit Legii 51/1995, pentru organizarea profesiei de avocat, la art. 14 se precizeaza ca exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu „activitatea salarizata in cadrul altor profesii decât cea de avocat” sau „exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert”. Incompatibilitatea este aratata mult mai clar in articolul 161, din Legea de organizare si functionare a societatilor comerciale unde la aliniatul (2), litera a) se arata ca nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor „rudele sau finii pâna la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor”. De asemenea, la aliniatul (3) din acelasi articol de lege se prevede ca „cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau prin adunarea generala care i-a numit”. O alta posibila stare de incompatibilitate in exercitarea profesiei de avocat pe care ar fi putut-o savârsi, in ultimii ani, actualul ministru al justitiei este aceea ca, desi era avocat in Baroul Bucuresti, a detinut concomitent si functia de administrator al Casei de Economii si Consemnatiuni CEC SA.
Sub lupa juristilor
Juristii politicieni comenteaza in mod diferit aceasta situatie. Victor Ponta de la PSD a precizat ca stie sigur faptul ca pe legea actuala a avocaturii exista o incompatibilitate clara intre functia de avocat si cea de cenzor. Insa el s-a aratat rezervat, mentionand ca nu stie cum era legea in perioada la care se refera activitatea paralela pe cele doua profesii a lui Predoiu. Florin Iordache din Comisia juridica de la Camera Deputatilor, tot de la PSD, a mentionat faptul ca, desi ieri Predoiu s-a suspendat din functia de avocat, in conditiile in care acesta mai este cenzor, se afla tot in incompatibilitate cu functia sa de ministru. Social-democratul Cristian Diaconescu s-a aratat convins ca ministrul Catalin Predoiu a fost, daca nu mai este, intr-o stare de incompatibilitate de functii – cea de avocat si cea de cenzor. Lucian Bolcas, de la PRM, a subliniat
si el ca ar trebui ca in acest moment ministrul Predoiu sa nu mai fie cenzor, altfel este in incompatibilitate cu functia de ministru. Cu toate acestea, Bolcas nu vede in aceasta chestiune un capat de tara, el precizand ca alte lucruri sunt mai grave. “Daca pentru Norica Nicolai s-au gasit tot felul de “rezerve” pentru a nu fi numita, si alte eventuale incalcari ale legii ale altcuiva pot fi puse sub semnul intrebarii. Insa mai important mi se pare ca acesta este un troc Basescu-Tariceanu si aici ma gandesc la legatura ministrului cu Valeriu Stoica”, a mai spus Bolcas. Contactat telefonic, Valeriu Stoica s-a multumit sa comenteze doar ca nu are legea in fata si nu o stie pe de rost si sa spuna ca din cat il cunoaste pe Catalin Predoiu stie ca acesta nu ar fi facut ceva care sa incalce legea. Liberalul Mario-Ovidiu Oprea a mentionat la randul sau ca nu are legea in fata, insa a precizat ca spera ca atunci cand Predoiu a fost nominalizat sa se fi facut toate verificarile necesare pentru evitarea unei eventuale situatii de incompatibilitate. Bogdan Ciuca de la PC
a spus ca nu cunoaste detalii despre incompatibilitatea pe meserii, insa a mentionat ca, daca exista o astfel de situatie in cazul ministrului de la justitie, ea ar trebui lamurita cat mai repede. Sergiu Andon insa a venit cu o opinie aparte, conform careia situatia activitatii ministrului este interpretabila. In primul rand, Andon a spus ca nu stie sigur daca a fi cenzor poate fi considerat o profesie. El a mai atras atentia asupra diferentei intre termenii salarizare si indemnizatie care se pot folosi in cazul cenzorului. Pentru salarizare, conform lui Andon, trebuie sa existe un contract de munca. Insa cenzorul ca profesie liberala ar putea fi remunerat prin indemnizatie, ceea nu contravine Legii avocaturii.
Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din România: Vom verifica acest aspect si ne vom pronunta
Nu ma pot pronunta cu privire la acest aspect, din doua motive: primul este acela ca trebuie vazuta natura colaborarii dintre avocat si firma
respectiva, daca aceasta colaborare intruneste elementele care sa o introduca sub incidenta prevederilor privind incompatibilitatea. Al doilea motiv este acela ca, neavând legea la indemâna, nu vreau sa ma pronunt cu privire la prevederi ale acesteia, asa, din amintiri. Sigur, vom verifica ceea ce spuneti dumneavoastra si abia dupa aceea vom putea exprima un punct de vedere.
Danut Bugnariu: Avocatii pot fi cenzori
“Avocatii ar putea fi cenzori. Parerea mea este ca activitatea de cenzor nu constituie o fapta de comert, deoarece in sensul dreptului comercial fapta de comert inseamna ca esti administrator al unei societati comerciale sau ca desfasori activitati comerciale”, a declarat Danut Bugnariu. “Calitatea de cenzor presupune o supraveghere a societatii, nu conducerea ei. In materie juridica, restrângerile de drepturi sunt de stricta interpretare, deci daca articolul 14 din Legea 51/1995 nu interzice avocatilor explicit sa fie cenzori intr-o societate, atunci inseamna ca pot avea aceasta calitate”, a explicat avocatul Bugnariu.
Asa cum ziarul nostru a mai scris, noul ministru al justitiei, Catalin Predoiu, impreuna cu fratele sau, Cosmin, sunt avocati definitivi in Baroul Bucuresti. Cu toate acestea, ei au detinut si functia de cenzori intr-o societate comerciala, fapt ce contravine Legii nr. 51/1995 (actualizata) pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Catalin Predoiu, noul ministru al justitiei, a intrat in Baroul Bucuresti ca avocat definitiv la data
de 1 octombrie 1991, iar fratele acestuia, Cosmin, pe data de 1 noiembrie 1997. Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), cei doi frati Predoiu detin, incepând cu data de 27 iunie 2000, functia de cenzori ai societatii comerciale Roact Consulting & Management SRL, firma inregistrata la Vaslui, la data de 5 septembrie 2000, ce are un capital social de 25 de milioane de lei vechi si care se ocupa cu activitati de comert cu ridicata al produselor textile
.
Salarizati lunar
Potrivit Legii 51/1995, pentru organizarea profesiei de avocat, la art. 14 se precizeaza ca exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu „activitatea salarizata in cadrul altor profesii decât cea de avocat” sau „exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert”. Incompatibilitatea este aratata mult mai clar in articolul 161, din Legea de organizare si functionare a societatilor comerciale unde la aliniatul (2), litera a) se arata ca nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor „rudele sau finii pâna la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor”. De asemenea, la aliniatul (3) din acelasi articol de lege se prevede ca „cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau prin adunarea generala care i-a numit”. O alta posibila stare de incompatibilitate in exercitarea profesiei de avocat pe care ar fi putut-o savârsi, in ultimii ani, actualul ministru al justitiei este aceea ca, desi era avocat in Baroul Bucuresti, a detinut concomitent si functia de administrator al Casei de Economii si Consemnatiuni CEC SA.
Sub lupa juristilor
Juristii politicieni comenteaza in mod diferit aceasta situatie. Victor Ponta de la PSD a precizat ca stie sigur faptul ca pe legea actuala a avocaturii exista o incompatibilitate clara intre functia de avocat si cea de cenzor. Insa el s-a aratat rezervat, mentionand ca nu stie cum era legea in perioada la care se refera activitatea paralela pe cele doua profesii a lui Predoiu. Florin Iordache din Comisia juridica de la Camera Deputatilor, tot de la PSD, a mentionat faptul ca, desi ieri Predoiu s-a suspendat din functia de avocat, in conditiile in care acesta mai este cenzor, se afla tot in incompatibilitate cu functia sa de ministru. Social-democratul Cristian Diaconescu s-a aratat convins ca ministrul Catalin Predoiu a fost, daca nu mai este, intr-o stare de incompatibilitate de functii – cea de avocat si cea de cenzor. Lucian Bolcas, de la PRM, a subliniat
si el ca ar trebui ca in acest moment ministrul Predoiu sa nu mai fie cenzor, altfel este in incompatibilitate cu functia de ministru. Cu toate acestea, Bolcas nu vede in aceasta chestiune un capat de tara, el precizand ca alte lucruri sunt mai grave. “Daca pentru Norica Nicolai s-au gasit tot felul de “rezerve” pentru a nu fi numita, si alte eventuale incalcari ale legii ale altcuiva pot fi puse sub semnul intrebarii. Insa mai important mi se pare ca acesta este un troc Basescu-Tariceanu si aici ma gandesc la legatura ministrului cu Valeriu Stoica”, a mai spus Bolcas. Contactat telefonic, Valeriu Stoica s-a multumit sa comenteze doar ca nu are legea in fata si nu o stie pe de rost si sa spuna ca din cat il cunoaste pe Catalin Predoiu stie ca acesta nu ar fi facut ceva care sa incalce legea. Liberalul Mario-Ovidiu Oprea a mentionat la randul sau ca nu are legea in fata, insa a precizat ca spera ca atunci cand Predoiu a fost nominalizat sa se fi facut toate verificarile necesare pentru evitarea unei eventuale situatii de incompatibilitate. Bogdan Ciuca de la PC
a spus ca nu cunoaste detalii despre incompatibilitatea pe meserii, insa a mentionat ca, daca exista o astfel de situatie in cazul ministrului de la justitie, ea ar trebui lamurita cat mai repede. Sergiu Andon insa a venit cu o opinie aparte, conform careia situatia activitatii ministrului este interpretabila. In primul rand, Andon a spus ca nu stie sigur daca a fi cenzor poate fi considerat o profesie. El a mai atras atentia asupra diferentei intre termenii salarizare si indemnizatie care se pot folosi in cazul cenzorului. Pentru salarizare, conform lui Andon, trebuie sa existe un contract de munca. Insa cenzorul ca profesie liberala ar putea fi remunerat prin indemnizatie, ceea nu contravine Legii avocaturii.
Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din România: Vom verifica acest aspect si ne vom pronunta
Nu ma pot pronunta cu privire la acest aspect, din doua motive: primul este acela ca trebuie vazuta natura colaborarii dintre avocat si firma
respectiva, daca aceasta colaborare intruneste elementele care sa o introduca sub incidenta prevederilor privind incompatibilitatea. Al doilea motiv este acela ca, neavând legea la indemâna, nu vreau sa ma pronunt cu privire la prevederi ale acesteia, asa, din amintiri. Sigur, vom verifica ceea ce spuneti dumneavoastra si abia dupa aceea vom putea exprima un punct de vedere.
Danut Bugnariu: Avocatii pot fi cenzori
“Avocatii ar putea fi cenzori. Parerea mea este ca activitatea de cenzor nu constituie o fapta de comert, deoarece in sensul dreptului comercial fapta de comert inseamna ca esti administrator al unei societati comerciale sau ca desfasori activitati comerciale”, a declarat Danut Bugnariu. “Calitatea de cenzor presupune o supraveghere a societatii, nu conducerea ei. In materie juridica, restrângerile de drepturi sunt de stricta interpretare, deci daca articolul 14 din Legea 51/1995 nu interzice avocatilor explicit sa fie cenzori intr-o societate, atunci inseamna ca pot avea aceasta calitate”, a explicat avocatul Bugnariu.
Mafia retrocedărilor trecea prin biroul soţiei unui fost procuror general
Notăriţa Safta Criste, soţia lui Mircea Criste (fost procuror general al României în perioada 1998-2001), a întocmit procuri pentru persoane apropiate de mafia ţigănească. Aşa au fost posibile unele tranzacţii imobiliare dubioase. Baştanul Ionelaş Cârpaci s-a folosit pentru unele înşelăciuni chiar de soţia fostului procuror general al României, Mircea Criste.
Safta Criste este notar public în Timişoara şi a fost cercetată pentru afacerile lui Cârpaci, alias „Sander“. A scăpat însă basma curată. Aceasta neagă că ar şti ce afaceri dubioase face clientul
ei.
Împuternicire pentru un personaj fictiv
Printre documentele folosite de mafia retrocedărilor din Timişoara se află şi o procură încheiată de notarul Safta Criste. „În faţa mea, notar public Safta Criste, s-a prezentat Robert Berger, cetăţean maghiar“, se arată în încheierea de autentificare din 11 februarie 2008, întocmită de notarul Criste. Prin această procură, Tudor Sorin Johann, asociat al lui Cârpaci, este împuternicit să vândă 600 de metri pătraţi de teren pentru care s-a falsificat o dispoziţie a primarului Timişoarei.
Anchetele derulate de mai multe instituţii au constatat deja că Robert Berger, reprezentat de Johann, este un personaj fictiv. „A venit la mine Ionelaş cu acel cetăţean german şi acest domn care a prezentat buletin de identitate maghiar cu numele Robert Berger. De unde să fi ştiut eu că este fals buletinul?“, s-a scuzat Safta Criste.
„Un rol important în afacerile mafiei retrocedărilor îl joacă notarul. La notar se încheie procuri prin care un asociat al mafiei se împuterniceşte să facă în numele personajului fictiv toate procedurile. Ionelaş Cârpaci a realizat aşa ceva, direct sau prin interpuşi, la notarul Safta Criste. S-au depus şi plângeri penale împotriva notarului la Parchetul Curţii de Apel Timişoara şi la DNA. S-a dat însă NUP“, explică un ofiţer dintr-un serviciu special care supraveghează activitatea unor instituţii din sistemul judiciar.
Potrivit unor documente oferite de sursa citată, Ionelaş Cârpaci are două identităţi. „Mai foloseşte un paşaport german pe numele Ionel Sander, figurând cu domiciliul în Germania. Cu această identitate a încheiat prin Cabinetul notarial Safta Criste o altă procură în urma căreia s-a ajuns la plângerea penală soluţionată cu NUP“, a mai explicat ofiţerul.
POZIŢIE
Safta Criste: „Nu eu sunt notarul lui“
Safta Criste recunoaşte că a lucrat în numeroase rânduri pentru baştanul Ionelaş. „La mine s-a prezentat ca Ionel Sander. Nu îmi este client decât de un an. Am făcut doar acte neimportante, procuri, împuterniciri. Dar să ştiţi că nu eu sunt notarul lui. Actele
importante le face la Ciorâcă. Mi-a şi spus că lucrează cu el“, afirmă Criste. Mircea Criste este acum profesor de drept la mai multe facultăţi, printre care şi cea din Timişoara, unde este coleg cu cele mai importante personalităţi ale sistemului
judiciar local.
Safta Criste este notar public în Timişoara şi a fost cercetată pentru afacerile lui Cârpaci, alias „Sander“. A scăpat însă basma curată. Aceasta neagă că ar şti ce afaceri dubioase face clientul
ei.
Împuternicire pentru un personaj fictiv
Printre documentele folosite de mafia retrocedărilor din Timişoara se află şi o procură încheiată de notarul Safta Criste. „În faţa mea, notar public Safta Criste, s-a prezentat Robert Berger, cetăţean maghiar“, se arată în încheierea de autentificare din 11 februarie 2008, întocmită de notarul Criste. Prin această procură, Tudor Sorin Johann, asociat al lui Cârpaci, este împuternicit să vândă 600 de metri pătraţi de teren pentru care s-a falsificat o dispoziţie a primarului Timişoarei.
Anchetele derulate de mai multe instituţii au constatat deja că Robert Berger, reprezentat de Johann, este un personaj fictiv. „A venit la mine Ionelaş cu acel cetăţean german şi acest domn care a prezentat buletin de identitate maghiar cu numele Robert Berger. De unde să fi ştiut eu că este fals buletinul?“, s-a scuzat Safta Criste.
„Un rol important în afacerile mafiei retrocedărilor îl joacă notarul. La notar se încheie procuri prin care un asociat al mafiei se împuterniceşte să facă în numele personajului fictiv toate procedurile. Ionelaş Cârpaci a realizat aşa ceva, direct sau prin interpuşi, la notarul Safta Criste. S-au depus şi plângeri penale împotriva notarului la Parchetul Curţii de Apel Timişoara şi la DNA. S-a dat însă NUP“, explică un ofiţer dintr-un serviciu special care supraveghează activitatea unor instituţii din sistemul judiciar.
Potrivit unor documente oferite de sursa citată, Ionelaş Cârpaci are două identităţi. „Mai foloseşte un paşaport german pe numele Ionel Sander, figurând cu domiciliul în Germania. Cu această identitate a încheiat prin Cabinetul notarial Safta Criste o altă procură în urma căreia s-a ajuns la plângerea penală soluţionată cu NUP“, a mai explicat ofiţerul.
POZIŢIE
Safta Criste: „Nu eu sunt notarul lui“
Safta Criste recunoaşte că a lucrat în numeroase rânduri pentru baştanul Ionelaş. „La mine s-a prezentat ca Ionel Sander. Nu îmi este client decât de un an. Am făcut doar acte neimportante, procuri, împuterniciri. Dar să ştiţi că nu eu sunt notarul lui. Actele
importante le face la Ciorâcă. Mi-a şi spus că lucrează cu el“, afirmă Criste. Mircea Criste este acum profesor de drept la mai multe facultăţi, printre care şi cea din Timişoara, unde este coleg cu cele mai importante personalităţi ale sistemului
judiciar local.
Rateurile DNA, contorizate de Comisia Europeană
n numai şase luni, 10 persoane cercetate de procurorii anticorupţie au fost găsite nevinovate de judecători
Raportul intermediar pe justiţie al Comisiei Europene dat publicităţii luna trecută releva faptul că 10 inculpaţi, trimişi în judecată de procurorii anticorupţie au fost achitaţi definitiv, în ultimele şase luni.
Bilanţul DNA, pe întreg anul 2007, confirmă cele sesizate de Comisa Europeană, dar per total numărul achitaţilor prin hotărâri definitive este de cinci ori mai mare - 54 de inculpaţi (în 23 de dosare).
Trebuie menţionat că 33 de inculpaţi au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării fraudelor bancare. Şeful DNA, Daniel Morar, susţine că niciuna dintre cele 10 achitări nu este imputabilă procurorilor.
„Achitaţii" ameninţă România cu procese la CEDO. De altfel, statul român are de achitat bani grei către victimele erorilor judiciare care s-au plâns, până în prezent, Curţii de la Strasbourg.
Cea mai mediatizată achitare definitivă este cea a Narcisei Georgescu, fost director la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi una dintre prietenele fostei consiliere prezidenţiale Elena Udrea. Ea a fost trimisă în judecată în octombrie 2005 pentru primire de foloase necuvenite în formă continuată.
Imaginile flagrantului o prezentau pe directoare, care se afla în control, când ar fi primit 10 borcane cu icre negre şi 10 cu icre roşii de la patroana unei societăţi, pentru a ieşi "bine" inspecţia. Narcisa Georgescu a fost condamnată de instanţa de fond la doi ani de închisoare cu suspendare, dar Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au decis achitarea acesteia.
Instanţa a arătat că ofiţerul de poliţie judiciară, care a participat la flagrant, alături de denunţătoare, şi-a depăşit atribuţiile când a cărat borcanele cu icre. El trebuia doar să supravegheze reportofonul şi camera video
miniaturală, deoarece nu avea şi mandat de ofiţer sub acoperire.
În alt caz, tot de luare de mită, al Elenei
Stoica şi al Marianei Niţulescu, trimise în judecată, în 2002, instanţa a constatat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Acuzaţi pentru fapte neprevăzute în Codul Penal
Trei funcţionari bancari din Reghin, Edith Balazs, Silvia Ispas şi Andrei Mărginean, au fost achitaţi după ce instanţele au sesizat că fapta pentru care au fost acuzaţi nu este prevăzută de legea penală. Procurorii susţineau că funcţionarii bancari au încălcat în mod repetat normele de creditare şi i-au dat, în 2001, unui om de afaceri
nouă credite totalizând aproape 1.600.000.000 de lei vechi.
În altă cauză, consilierul PSD Ilfov Nicolae Nae a fost achitat de judecători, într-un dosar în care era acuzat că ar fi spălat, în perioada 1999-2003, prin tranzacţii fictive 3,5 miliarde de lei vechi proveniţi dintr-un credit ilegal. Alături de consilier au mai fost achitate şi Daniela Toader şi Lucia Berteanu, trimise în judecată pentru favorizarea infractorului.
„Atac" la fondurile UE
„Fapta nu a fost săvârşită de inculpat", au arătat judecătorii vâlceni în cazul lui Gheorghe Ghiţulete, directorul firmei
SC Unu Aprilie Star SRL din Mihăileşti. El a ajuns în boxa acuzaţilor sub învinuirea de utilizare a creditelor sau subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Raportul intermediar pe justiţie al Comisiei Europene dat publicităţii luna trecută releva faptul că 10 inculpaţi, trimişi în judecată de procurorii anticorupţie au fost achitaţi definitiv, în ultimele şase luni.
Bilanţul DNA, pe întreg anul 2007, confirmă cele sesizate de Comisa Europeană, dar per total numărul achitaţilor prin hotărâri definitive este de cinci ori mai mare - 54 de inculpaţi (în 23 de dosare).
Trebuie menţionat că 33 de inculpaţi au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării fraudelor bancare. Şeful DNA, Daniel Morar, susţine că niciuna dintre cele 10 achitări nu este imputabilă procurorilor.
„Achitaţii" ameninţă România cu procese la CEDO. De altfel, statul român are de achitat bani grei către victimele erorilor judiciare care s-au plâns, până în prezent, Curţii de la Strasbourg.
Cea mai mediatizată achitare definitivă este cea a Narcisei Georgescu, fost director la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi una dintre prietenele fostei consiliere prezidenţiale Elena Udrea. Ea a fost trimisă în judecată în octombrie 2005 pentru primire de foloase necuvenite în formă continuată.
Imaginile flagrantului o prezentau pe directoare, care se afla în control, când ar fi primit 10 borcane cu icre negre şi 10 cu icre roşii de la patroana unei societăţi, pentru a ieşi "bine" inspecţia. Narcisa Georgescu a fost condamnată de instanţa de fond la doi ani de închisoare cu suspendare, dar Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au decis achitarea acesteia.
Instanţa a arătat că ofiţerul de poliţie judiciară, care a participat la flagrant, alături de denunţătoare, şi-a depăşit atribuţiile când a cărat borcanele cu icre. El trebuia doar să supravegheze reportofonul şi camera video
miniaturală, deoarece nu avea şi mandat de ofiţer sub acoperire.
În alt caz, tot de luare de mită, al Elenei
Stoica şi al Marianei Niţulescu, trimise în judecată, în 2002, instanţa a constatat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Acuzaţi pentru fapte neprevăzute în Codul Penal
Trei funcţionari bancari din Reghin, Edith Balazs, Silvia Ispas şi Andrei Mărginean, au fost achitaţi după ce instanţele au sesizat că fapta pentru care au fost acuzaţi nu este prevăzută de legea penală. Procurorii susţineau că funcţionarii bancari au încălcat în mod repetat normele de creditare şi i-au dat, în 2001, unui om de afaceri
nouă credite totalizând aproape 1.600.000.000 de lei vechi.
În altă cauză, consilierul PSD Ilfov Nicolae Nae a fost achitat de judecători, într-un dosar în care era acuzat că ar fi spălat, în perioada 1999-2003, prin tranzacţii fictive 3,5 miliarde de lei vechi proveniţi dintr-un credit ilegal. Alături de consilier au mai fost achitate şi Daniela Toader şi Lucia Berteanu, trimise în judecată pentru favorizarea infractorului.
„Atac" la fondurile UE
„Fapta nu a fost săvârşită de inculpat", au arătat judecătorii vâlceni în cazul lui Gheorghe Ghiţulete, directorul firmei
SC Unu Aprilie Star SRL din Mihăileşti. El a ajuns în boxa acuzaţilor sub învinuirea de utilizare a creditelor sau subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Vedeta de la Travel Channel ne-a zdrobit pe banii nostri
Emisiunea de pe Travel Channel care a devastat imaginea Romaniei a fost platita de Guvernul roman. Producatorii americani afirma ca emisiunea a iesit astfel pentru ca autoritatile romane au incercat sa-i cenzureze, sa-i manipuleze si sa le prezinte niste butaforii drept realitati romanesti.
Devastatorul episod despre Romania al celebrei emisiuni de turism „No Reservations“, difuzata de Travel Channel pe 26 februarie, a fost finantat cu 20.000 de dolari chiar de autoritatile romane. Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale a platit pentru sejurul grupului de sase jurnalisti de la Travel Channel sositi din SUA si le-a organizat programul. Coordonatorul din Romania al lui Anthony Bourdain, celebrul prezentator al emisiunii, si al echipei sale a fost tot un oficial roman: Camelia Negoita, sefa Biroului de Turism al Romaniei din SUA.
In cererea de oferta lansata pentru organizarea circuitului de documentare, postata pe site-ul ministerului, se precizeaza: „Aceasta vizita are drept scop promovarea atractiilor turistice din Romania pe piata
americana prin intermediul emisiunii «No Reservations», transmisa saptaminal de canalul tv mentionat anterior (receptionat de 88 de milioane de familii din SUA si Canada). Echipa doreste sa realizeze filmari in locatii specifice, pentru a surprinde obiceiurile traditionale ale romanilor“. In acelasi document se arata: „Plata serviciilor
efectuate se va face pe baza de factura, dupa prestarea acestora, in contul dumneavoastra deschis la Trezorerie, din contul Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale deschis la Trezoreria municipiului Bucuresti“. Cererea de oferta este insotita de programul stabilit dinainte de minister.
Emisiunea a stirnit reactii vehemente, fapt care i-a determinat pe producatorii de la „No Reservations“, Chris Collins si Lydia Tenaglia, sa dea un comunicat de presa in care sa explice de ce a iesit asa. Ei acuza tocmai autoritatile romane din Ministerul Turismului pentru modul in care au incercat sa cenzureze anumite scene si au pus permanent bete-n roate realizatorilor, ceea ce a dus la frustrarea acestora din urma: „Am angajat mai multi romani sa ne ajute cu realizarea emisiunii si le-am cerut parerea despre itinerar si despre scenele pe care sa le filmam. Dar tentativele noastre de a incerca experiente autentice si localuri ce nu se afla in categoria celor mai renumite din oras, dupa cum este stilul emisiunii «No Reservations», au fost de cele mai multe ori deturnate. Cererile noastre de a vedea locurile in care maninca in fiecare zi oamenii din clasa muncitoare erau fie descurajate una dupa alta, fie ni se spunea ca asemenea intilniri sint imposibil de aranjat. Mentalitatea predominanta era ca mai bine sa aratam «cel mai bun restaurant frantuzesc din oras» sau «sa aranjam cu grija o scena» decit sa aratam ceea ce cei mai multi romani ar recunoaste drept realitate“.
Despre traseul lui Anthony Bourdain in Romania, stabilit de directia de promovare a turismului din ministerul de resort, producatorii afirma: „Am lucrat impreuna cu autoritatile locale in domeniul turismului chiar mai mult decit o facem de obicei. Nu am ignorat sugestiile facute de ei in favoarea unei agende proprii, cele mai multe scene si localuri fiind recomandate de ei“.
Unul dintre putinele momente in care romanii au parte de laude este o scena filmata in fata unei tarabe unde se vindeau mici la gratar, cu mustar si bere. „Mi-as putea petrece fericit restul zilei aici, mincind mici facuti dintr-o carne de provenienta necunoscuta pe care sa-i inec in bere“, spune Bourdain in emisiune. Producatorii il sustin: „Scena cu micii, filmata impotriva dorintei explicite a celor ce ne ghidau, este un exemplu de cum ar fi putut fi emisiunea. Cele mai bune emisiuni ale noastre sint cele in care ni se permite sa vedem oamenii asa cum sint ei, si nu cum gazdele noastre oficiale sau reprezentantii Guvernului vor sa-i vedem. In acest caz, rezultatele au fost de cele mai multe ori absurde si noi am aratat ceea ce am trait. Romania a supravietuit unor experiente mai groaznice decit emisiunea noastra despre calatorii“.
Secretarul de stat pentru turism, Lucia Moraru, nu a vrut sa discute cu Cotidianul pe marginea emisiunii realizate de Anthony Bourdain si ne-a trimis catre Biroul de presa al Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale. Marius Nedeleanu, ofiter de presa, ne-a precizat faptul ca oficialitatile romane „nu considera emisiunea realizata de Bourdain ca una care recomanda Romania drept o tara ce nu trebuie vizitata“. De asemenea, el sustine ca echipa americana este cea care nu a respectat programul stabilit de comun acord cu autoritatile romane, iar propunerea zonelor ce au fost vizitate a apartinut Biroului roman de turism din New York, alegerea finala fiind una de comun acord intre parti. „Din punctul nostru de vedere, ministerul a facut tot ceea ce putea sa faca. Dar intotdeauna e loc si de mai bine“, spune Marius Nedeleanu. Desi sefa Biroului de turism de la New York, Camelia Negoita, apare pe genericul emisiunii lui Bourdain drept coordonator in teren, ministerul dezminte acest lucru. „Doamna Negoita nu a fost coordonator. Ea doar a insotit o echipa de filmare la solicitarea producatorilor pentru a se asigura ca totul se desfasoara conform programului initial“, adauga Nedeleanu. Cit despre fiascoul inregistrat cu petrecerea de Halloween de la Bran, el declara ca aceasta a fost propusa de americani. Nedeleanu a mai precizat ca alegerea restaurantului Jaristea s-a datorat faptului ca a fost singurul care servea mincare traditionala si permitea filmarea in bucatarie
.
Filmul filmului
Micii si berea de la o taraba au fost singurele lucruri laudate in documentarul lui Bourdain. Butaforia pusa la cale de autoritati - restaurantul Jaristea sau petrecerea de Halloween - a primit o necrutatoare replica.
Un cos care parca fumega din cronicile medievale, o caruta rudimentara si niscaiva babe stirbe ce zimbesc de pe marginea ulitei. Asa incepe jurnalistul Anthony Bourdain prezentarea Romaniei in celebra emisiune „No Reservations“ a postului Travel Channel. Iar de aici, imaginea Romaniei se deterioreaza continuu pe parcursul unei ore intregi.
Descris ca un loc cenusiu si indepartat, Bucurestiul este punctul de plecare in calatoria sa. Printre strazi desfundate si pustii din centrul vechi al Capitalei, pline de gropi, Bourdain se intilneste cu partenerul sau de emisiune, rusul Zamir. Bourdain ne anunta ca urmeaza sa filmeze o scena ce a fost special pregatita linga statuia si palatul lui Vlad Tepes din Bucuresti (Curtea Veche - n.r.). Iar pe masura ce Zamir ii povesteste despre istoria Romaniei, pe fundal se aude o voce: „Domnu, domnu, aloooo.....“. Un paznic ii intoarce din drum. „Avem permisiunea autoritatilor guvernamentale sa filmam aici“, spune Bourdain. Dar paznicii romani sint de neinduplecat: americanii trebuie sa plateasca zece euro pe metrul patrat de teren filmat daca vor sa arate zecilor de milioane de telespectatori atractiile Bucurestiului. Iar Anthony Bourdain, nervos, nici nu vrea sa auda de teapa autoritatilor ce l-au asigurat ca va putea filma gratis in palatul lui Vlad Tepes.
Urmatorul pas in emisiune: o cina romaneasca. „Nu ar trebui sa surprinda pe nimeni ca acest muzeu nebunesc, acest kitsch ce se vrea a fi un omagiu adus imperialismului, mi-a declansat semnale de alarma“, spune Bourdain atunci cind intra in Locanta Jaristea, restaurantul ales de reprezentantii Guvernului pentru a arata americanilor cum maninca romanii obisnuiti (sic!). A doua zi, americanul a incercat micii cu mustar si bere. De fapt, acestia reprezinta cam singurul element ce a adunat laudele sale.
Parasind Bucurestiul, in trenul ce-l duce la castelul Bran, zis al lui Dracula, el afla de la prietenul sau, Zamir, ca acesta este de vinzare pentru o suta de milioane de dolari. Ghidul castelului are insa grija sa spulbere orice mit: Dracula n-a locuit aici decit doua saptamini. Si nici nu a fost atit de singeros pe cit se spune. Plictisit de prezentarea anosta, Bourdain spera insa ca va avea parte de ceva traditional romanesc. Raspunsul sugerat de oficialitatile romane: o petrecere americana de Halloween. „Cel mai de jos punct al carierei mele“, mormaie Bourdain, in timp ce se indreapta spre petrecerea din pivnita unui hotel tematic cu un cutit de plastic lipit de timple pentru a sugera un mort viu. „Cautarea mea pentru mincare si cultura autohtona m-a adus la asta?“, se intreaba el retoric, inainte de a rosti: „Alcool, va rog. Alcool! Am nevoie de multe bauturi“. Iar ironiile bine brodite se tin lant pina fac praf incercarea romanilor de a imita obiceiurile americane.
Cimitirul vesel din Sapinta si modul in care romanii isi bat joc de moarte se pare ca l-au impresionat destul de mult pe american, deoarece acesta a si cumparat o cruce sculptata, pe care i-a daruit-o prietenului sau, Zamir, de ziua acestuia. Zi pe care rusul a sarbatorit-o intr-o pensiune maramureseana, unde gazdele si-au pus straiul popular festiv, dupa cum scria in programul intocmit de minister, si au taiat un porc. Memorabila ramine imaginea unui pusti de sapte-opt ani, care pirleste porcul cu un arzator cu gaz la doi pasi de butelia ruginita. Totusi, mamaliga, bulzul si sarmalele par sa-l fi fermecat pe Bourdain mai mult decit restaurantele sofisticate din Bucuresti. „In Romania am avut parte de lacrimi si zimbete, de furie si umilinta, dar per total m-am distrat bine. Insa, dragi telespectatori, trebuie sa va avertizez: fiti atenti la tuica, sau numele vostru ar putea ajunge pe o cruce precum cele de la Sapinta“, isi incheie americanul emisiunea.
Cam atit despre ceea ce s-a vazut pe ecran. Despre intimplarile din spatele camerei, Anthony Bourdain a povestit pe blogul sau: „La motelul Dracula m-am simtit la fel de prost pe cit arata motelul insusi. Poate ca am gresit cind am decis sa filmam acolo, dar este un loc reprezentativ pentru o industrie turistica bazata pe mitul Dracula. Chiar si fara camera, cind cautam sa mincam undeva linistiti, ne loveam de restaurante aproape goale, unde chelnerii ne spuneau ca mesele sint rezervate. (...) Sa descriu Romania ca o tara prietenoasa? Nu merge. Am fost in peste 50 de tari din toata lumea. Pe o scara a ospitalitatii, Romania nu intra in primele 40. (...) As putea minti. Dar nu o sa o fac“.
Razboiul romano-american de pe blogul lui Bourdain
Postarea despre Romania a fost cea mai comentata pe blogul lui Anthony Bourdain. Romanii au intrat in valuri sa se certe cu americanii si sa “isi apere tara”.
Din 26 februarie, data
la care a fost difuzata emisiunea, pina luni, 3 martie, postarea despre Romania de pe blogul lui Anthony Bourdain (http://anthony-bourdain-blog.travelchannel.com/) a strins 798 de opinii de la telespectatori din toata lumea, in contextul in care articolul despre Hawaii, urmatorul cel mai comentat, a primit doar 272 de mesaje de la cititori, iar unul obisnuit are, in medie, 100 de opinii.
Cu titlul “Romania: What the hell happened??”, textul realizatorului de la Travel Channel a adus in jocul polemicii vehemente strainii - in special americanii - si romanii, care s-au certat in toata regula, ajungind pina la masurarea IQ-ului si a naturaletii legumelor si fructelor, dar si a insultelor de genul “romani paranoici si fara simtul umorului”, “americani grasi si prosti”.
Printre primele reactii, Elayne Riggs povesteste istorii de groaza de cind a vizitat, ca o “adolescenta naiva”, Romania in ’73, ajungind la concluzia ca toti romanii “sint paranoici”. Urmatoarele felicitari internationale au fost dominate de cam aceleasi idei: “Unul dintre cele mai amuzante episoade”, ba chiar “ilar”, dar mai ales “onest” si brutal de “real”. “Fii sincer, indiferent cit de multa ura vei trezi”, “pastreaza-ti integritatea”, l-au indemnat acestia. “Adevarul triumfa, e mai interesant decit minciuna”, “nu te lasa”, “nu iti cere scuze”. Comentariile se terminau, de multe ori, in “nu o sa ajung in Romania prea curind, dupa emisiunea ta” sau “mai bine ma duc in Namibia”.
In schimb, chiar si strainii nu au putut sa se abtina in a-l intreba pe Bourdain ce facea cu ghidul rus in Romania. “Nu stii ca nu le plac rusii?”, a adaugat “not a romanian”. Multi dintre ei au povestit propriile experiente in Romania, insistind ca au petrecut foarte bine la noi si ca realizatorul si-ar fi putut muta privirea inspre locuri mai frumoase, mincaruri mai interesante si o gramada de legume, “de care nici macar nu ti-ai fi imaginat”.
Romanii nu s-au lasat prea mult asteptati pe blogul lui Bourdain. Ei le-au explicat americanilor ca am descoperit legumele. “In Romania, o rosie are gust de rosie, o piersica are gust de piersica, nu ca in SUA. Puiul nostru nu e plin de antibiotice sau alte gunoaie”, sustine Chris Codrina. Desi jigniti, citiva dintre romani i-au dat dreptate lui Bourdain: Romania nu e recunoscuta in lume pentru mincare sau drumuri, ci pentru peisaje. Chiar si romanii se pling de aceleasi lucruri de care s-a plins si realizatorul show-ului. Altii au incercat sa se explice: comunismul, tranzitia, confuzia, dar cei mai multi s-au simtit insultati.
Printre criticile cele mai frecvente aduse show-ului de catre romani s-au numarat ghidul rus, locurile ciudate alese sa fie vizitate, faptul ca nu a cautat lucrurile bune si ca Romania inseamna mult mai mult decit a aratat el.
De aici a fost doar un pas pina la “sa iti fie rusine”, “m-ai dezamagit”, “erai un guru pentru mine pina la acest episod”, “idiotule”, “arogantule” sau “nu mai am nici un fel de respect pentru tine”. “Romanii nu au, in mod evident, simtul umorului. Partea cea mai urita a acestei tari nu este ceea ce s-a vazut aseara la tv, ci fanatismul si ura expuse in ceea ce au scris locuitorii ei aici. Incep sa inteleg de ce Tony a avut asa o experienta proasta in tara voastra atit de prietenoasa si de ospitaliera”, le-a raspuns un american.
“Se pare ca ai foarte multe comentarii la acest articol. Cele mai multe de altfel pentru posturile tale. Ceea ce inseamna ca ai multi fani in Romania. Iritati, dar totusi fani. Si eu sint unul dintre ei”, a scris Vlad Corduneanu. Pe la 700 de comentarii, istoviti, mai multi participanti la discutie au inceput sa se indemne sa se opreasca. “Cred ca producatorii, cei de la Travel Channel si cine ar mai fi trebuit au prins ideea inca de la primele 100 de mesaje”, a conchis Rachelle. (Alexandra
Devastatorul episod despre Romania al celebrei emisiuni de turism „No Reservations“, difuzata de Travel Channel pe 26 februarie, a fost finantat cu 20.000 de dolari chiar de autoritatile romane. Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale a platit pentru sejurul grupului de sase jurnalisti de la Travel Channel sositi din SUA si le-a organizat programul. Coordonatorul din Romania al lui Anthony Bourdain, celebrul prezentator al emisiunii, si al echipei sale a fost tot un oficial roman: Camelia Negoita, sefa Biroului de Turism al Romaniei din SUA.
In cererea de oferta lansata pentru organizarea circuitului de documentare, postata pe site-ul ministerului, se precizeaza: „Aceasta vizita are drept scop promovarea atractiilor turistice din Romania pe piata
americana prin intermediul emisiunii «No Reservations», transmisa saptaminal de canalul tv mentionat anterior (receptionat de 88 de milioane de familii din SUA si Canada). Echipa doreste sa realizeze filmari in locatii specifice, pentru a surprinde obiceiurile traditionale ale romanilor“. In acelasi document se arata: „Plata serviciilor
efectuate se va face pe baza de factura, dupa prestarea acestora, in contul dumneavoastra deschis la Trezorerie, din contul Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale deschis la Trezoreria municipiului Bucuresti“. Cererea de oferta este insotita de programul stabilit dinainte de minister.
Emisiunea a stirnit reactii vehemente, fapt care i-a determinat pe producatorii de la „No Reservations“, Chris Collins si Lydia Tenaglia, sa dea un comunicat de presa in care sa explice de ce a iesit asa. Ei acuza tocmai autoritatile romane din Ministerul Turismului pentru modul in care au incercat sa cenzureze anumite scene si au pus permanent bete-n roate realizatorilor, ceea ce a dus la frustrarea acestora din urma: „Am angajat mai multi romani sa ne ajute cu realizarea emisiunii si le-am cerut parerea despre itinerar si despre scenele pe care sa le filmam. Dar tentativele noastre de a incerca experiente autentice si localuri ce nu se afla in categoria celor mai renumite din oras, dupa cum este stilul emisiunii «No Reservations», au fost de cele mai multe ori deturnate. Cererile noastre de a vedea locurile in care maninca in fiecare zi oamenii din clasa muncitoare erau fie descurajate una dupa alta, fie ni se spunea ca asemenea intilniri sint imposibil de aranjat. Mentalitatea predominanta era ca mai bine sa aratam «cel mai bun restaurant frantuzesc din oras» sau «sa aranjam cu grija o scena» decit sa aratam ceea ce cei mai multi romani ar recunoaste drept realitate“.
Despre traseul lui Anthony Bourdain in Romania, stabilit de directia de promovare a turismului din ministerul de resort, producatorii afirma: „Am lucrat impreuna cu autoritatile locale in domeniul turismului chiar mai mult decit o facem de obicei. Nu am ignorat sugestiile facute de ei in favoarea unei agende proprii, cele mai multe scene si localuri fiind recomandate de ei“.
Unul dintre putinele momente in care romanii au parte de laude este o scena filmata in fata unei tarabe unde se vindeau mici la gratar, cu mustar si bere. „Mi-as putea petrece fericit restul zilei aici, mincind mici facuti dintr-o carne de provenienta necunoscuta pe care sa-i inec in bere“, spune Bourdain in emisiune. Producatorii il sustin: „Scena cu micii, filmata impotriva dorintei explicite a celor ce ne ghidau, este un exemplu de cum ar fi putut fi emisiunea. Cele mai bune emisiuni ale noastre sint cele in care ni se permite sa vedem oamenii asa cum sint ei, si nu cum gazdele noastre oficiale sau reprezentantii Guvernului vor sa-i vedem. In acest caz, rezultatele au fost de cele mai multe ori absurde si noi am aratat ceea ce am trait. Romania a supravietuit unor experiente mai groaznice decit emisiunea noastra despre calatorii“.
Secretarul de stat pentru turism, Lucia Moraru, nu a vrut sa discute cu Cotidianul pe marginea emisiunii realizate de Anthony Bourdain si ne-a trimis catre Biroul de presa al Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale. Marius Nedeleanu, ofiter de presa, ne-a precizat faptul ca oficialitatile romane „nu considera emisiunea realizata de Bourdain ca una care recomanda Romania drept o tara ce nu trebuie vizitata“. De asemenea, el sustine ca echipa americana este cea care nu a respectat programul stabilit de comun acord cu autoritatile romane, iar propunerea zonelor ce au fost vizitate a apartinut Biroului roman de turism din New York, alegerea finala fiind una de comun acord intre parti. „Din punctul nostru de vedere, ministerul a facut tot ceea ce putea sa faca. Dar intotdeauna e loc si de mai bine“, spune Marius Nedeleanu. Desi sefa Biroului de turism de la New York, Camelia Negoita, apare pe genericul emisiunii lui Bourdain drept coordonator in teren, ministerul dezminte acest lucru. „Doamna Negoita nu a fost coordonator. Ea doar a insotit o echipa de filmare la solicitarea producatorilor pentru a se asigura ca totul se desfasoara conform programului initial“, adauga Nedeleanu. Cit despre fiascoul inregistrat cu petrecerea de Halloween de la Bran, el declara ca aceasta a fost propusa de americani. Nedeleanu a mai precizat ca alegerea restaurantului Jaristea s-a datorat faptului ca a fost singurul care servea mincare traditionala si permitea filmarea in bucatarie
.
Filmul filmului
Micii si berea de la o taraba au fost singurele lucruri laudate in documentarul lui Bourdain. Butaforia pusa la cale de autoritati - restaurantul Jaristea sau petrecerea de Halloween - a primit o necrutatoare replica.
Un cos care parca fumega din cronicile medievale, o caruta rudimentara si niscaiva babe stirbe ce zimbesc de pe marginea ulitei. Asa incepe jurnalistul Anthony Bourdain prezentarea Romaniei in celebra emisiune „No Reservations“ a postului Travel Channel. Iar de aici, imaginea Romaniei se deterioreaza continuu pe parcursul unei ore intregi.
Descris ca un loc cenusiu si indepartat, Bucurestiul este punctul de plecare in calatoria sa. Printre strazi desfundate si pustii din centrul vechi al Capitalei, pline de gropi, Bourdain se intilneste cu partenerul sau de emisiune, rusul Zamir. Bourdain ne anunta ca urmeaza sa filmeze o scena ce a fost special pregatita linga statuia si palatul lui Vlad Tepes din Bucuresti (Curtea Veche - n.r.). Iar pe masura ce Zamir ii povesteste despre istoria Romaniei, pe fundal se aude o voce: „Domnu, domnu, aloooo.....“. Un paznic ii intoarce din drum. „Avem permisiunea autoritatilor guvernamentale sa filmam aici“, spune Bourdain. Dar paznicii romani sint de neinduplecat: americanii trebuie sa plateasca zece euro pe metrul patrat de teren filmat daca vor sa arate zecilor de milioane de telespectatori atractiile Bucurestiului. Iar Anthony Bourdain, nervos, nici nu vrea sa auda de teapa autoritatilor ce l-au asigurat ca va putea filma gratis in palatul lui Vlad Tepes.
Urmatorul pas in emisiune: o cina romaneasca. „Nu ar trebui sa surprinda pe nimeni ca acest muzeu nebunesc, acest kitsch ce se vrea a fi un omagiu adus imperialismului, mi-a declansat semnale de alarma“, spune Bourdain atunci cind intra in Locanta Jaristea, restaurantul ales de reprezentantii Guvernului pentru a arata americanilor cum maninca romanii obisnuiti (sic!). A doua zi, americanul a incercat micii cu mustar si bere. De fapt, acestia reprezinta cam singurul element ce a adunat laudele sale.
Parasind Bucurestiul, in trenul ce-l duce la castelul Bran, zis al lui Dracula, el afla de la prietenul sau, Zamir, ca acesta este de vinzare pentru o suta de milioane de dolari. Ghidul castelului are insa grija sa spulbere orice mit: Dracula n-a locuit aici decit doua saptamini. Si nici nu a fost atit de singeros pe cit se spune. Plictisit de prezentarea anosta, Bourdain spera insa ca va avea parte de ceva traditional romanesc. Raspunsul sugerat de oficialitatile romane: o petrecere americana de Halloween. „Cel mai de jos punct al carierei mele“, mormaie Bourdain, in timp ce se indreapta spre petrecerea din pivnita unui hotel tematic cu un cutit de plastic lipit de timple pentru a sugera un mort viu. „Cautarea mea pentru mincare si cultura autohtona m-a adus la asta?“, se intreaba el retoric, inainte de a rosti: „Alcool, va rog. Alcool! Am nevoie de multe bauturi“. Iar ironiile bine brodite se tin lant pina fac praf incercarea romanilor de a imita obiceiurile americane.
Cimitirul vesel din Sapinta si modul in care romanii isi bat joc de moarte se pare ca l-au impresionat destul de mult pe american, deoarece acesta a si cumparat o cruce sculptata, pe care i-a daruit-o prietenului sau, Zamir, de ziua acestuia. Zi pe care rusul a sarbatorit-o intr-o pensiune maramureseana, unde gazdele si-au pus straiul popular festiv, dupa cum scria in programul intocmit de minister, si au taiat un porc. Memorabila ramine imaginea unui pusti de sapte-opt ani, care pirleste porcul cu un arzator cu gaz la doi pasi de butelia ruginita. Totusi, mamaliga, bulzul si sarmalele par sa-l fi fermecat pe Bourdain mai mult decit restaurantele sofisticate din Bucuresti. „In Romania am avut parte de lacrimi si zimbete, de furie si umilinta, dar per total m-am distrat bine. Insa, dragi telespectatori, trebuie sa va avertizez: fiti atenti la tuica, sau numele vostru ar putea ajunge pe o cruce precum cele de la Sapinta“, isi incheie americanul emisiunea.
Cam atit despre ceea ce s-a vazut pe ecran. Despre intimplarile din spatele camerei, Anthony Bourdain a povestit pe blogul sau: „La motelul Dracula m-am simtit la fel de prost pe cit arata motelul insusi. Poate ca am gresit cind am decis sa filmam acolo, dar este un loc reprezentativ pentru o industrie turistica bazata pe mitul Dracula. Chiar si fara camera, cind cautam sa mincam undeva linistiti, ne loveam de restaurante aproape goale, unde chelnerii ne spuneau ca mesele sint rezervate. (...) Sa descriu Romania ca o tara prietenoasa? Nu merge. Am fost in peste 50 de tari din toata lumea. Pe o scara a ospitalitatii, Romania nu intra in primele 40. (...) As putea minti. Dar nu o sa o fac“.
Razboiul romano-american de pe blogul lui Bourdain
Postarea despre Romania a fost cea mai comentata pe blogul lui Anthony Bourdain. Romanii au intrat in valuri sa se certe cu americanii si sa “isi apere tara”.
Din 26 februarie, data
la care a fost difuzata emisiunea, pina luni, 3 martie, postarea despre Romania de pe blogul lui Anthony Bourdain (http://anthony-bourdain-blog.travelchannel.com/) a strins 798 de opinii de la telespectatori din toata lumea, in contextul in care articolul despre Hawaii, urmatorul cel mai comentat, a primit doar 272 de mesaje de la cititori, iar unul obisnuit are, in medie, 100 de opinii.
Cu titlul “Romania: What the hell happened??”, textul realizatorului de la Travel Channel a adus in jocul polemicii vehemente strainii - in special americanii - si romanii, care s-au certat in toata regula, ajungind pina la masurarea IQ-ului si a naturaletii legumelor si fructelor, dar si a insultelor de genul “romani paranoici si fara simtul umorului”, “americani grasi si prosti”.
Printre primele reactii, Elayne Riggs povesteste istorii de groaza de cind a vizitat, ca o “adolescenta naiva”, Romania in ’73, ajungind la concluzia ca toti romanii “sint paranoici”. Urmatoarele felicitari internationale au fost dominate de cam aceleasi idei: “Unul dintre cele mai amuzante episoade”, ba chiar “ilar”, dar mai ales “onest” si brutal de “real”. “Fii sincer, indiferent cit de multa ura vei trezi”, “pastreaza-ti integritatea”, l-au indemnat acestia. “Adevarul triumfa, e mai interesant decit minciuna”, “nu te lasa”, “nu iti cere scuze”. Comentariile se terminau, de multe ori, in “nu o sa ajung in Romania prea curind, dupa emisiunea ta” sau “mai bine ma duc in Namibia”.
In schimb, chiar si strainii nu au putut sa se abtina in a-l intreba pe Bourdain ce facea cu ghidul rus in Romania. “Nu stii ca nu le plac rusii?”, a adaugat “not a romanian”. Multi dintre ei au povestit propriile experiente in Romania, insistind ca au petrecut foarte bine la noi si ca realizatorul si-ar fi putut muta privirea inspre locuri mai frumoase, mincaruri mai interesante si o gramada de legume, “de care nici macar nu ti-ai fi imaginat”.
Romanii nu s-au lasat prea mult asteptati pe blogul lui Bourdain. Ei le-au explicat americanilor ca am descoperit legumele. “In Romania, o rosie are gust de rosie, o piersica are gust de piersica, nu ca in SUA. Puiul nostru nu e plin de antibiotice sau alte gunoaie”, sustine Chris Codrina. Desi jigniti, citiva dintre romani i-au dat dreptate lui Bourdain: Romania nu e recunoscuta in lume pentru mincare sau drumuri, ci pentru peisaje. Chiar si romanii se pling de aceleasi lucruri de care s-a plins si realizatorul show-ului. Altii au incercat sa se explice: comunismul, tranzitia, confuzia, dar cei mai multi s-au simtit insultati.
Printre criticile cele mai frecvente aduse show-ului de catre romani s-au numarat ghidul rus, locurile ciudate alese sa fie vizitate, faptul ca nu a cautat lucrurile bune si ca Romania inseamna mult mai mult decit a aratat el.
De aici a fost doar un pas pina la “sa iti fie rusine”, “m-ai dezamagit”, “erai un guru pentru mine pina la acest episod”, “idiotule”, “arogantule” sau “nu mai am nici un fel de respect pentru tine”. “Romanii nu au, in mod evident, simtul umorului. Partea cea mai urita a acestei tari nu este ceea ce s-a vazut aseara la tv, ci fanatismul si ura expuse in ceea ce au scris locuitorii ei aici. Incep sa inteleg de ce Tony a avut asa o experienta proasta in tara voastra atit de prietenoasa si de ospitaliera”, le-a raspuns un american.
“Se pare ca ai foarte multe comentarii la acest articol. Cele mai multe de altfel pentru posturile tale. Ceea ce inseamna ca ai multi fani in Romania. Iritati, dar totusi fani. Si eu sint unul dintre ei”, a scris Vlad Corduneanu. Pe la 700 de comentarii, istoviti, mai multi participanti la discutie au inceput sa se indemne sa se opreasca. “Cred ca producatorii, cei de la Travel Channel si cine ar mai fi trebuit au prins ideea inca de la primele 100 de mesaje”, a conchis Rachelle. (Alexandra
Chicane a avut şicane la sonorizare
Celebrul producător şi compozitor britanic a susţinut sâmbătă seară un recital în Bucureşti
Unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale acestui weekend, concertul Chicane, a avut loc la Sala Polivalentă. Alături de britanic, pe scenă au mai urcat: trioul autohton Monochrome, Jeff Mills, precum şi M.A.N.D.Y. Din cauza unor probleme tehnice, la bisul susţinut de Chicane aparatura a cedat.
Momentul penibil a fost salvat rapid de organizatori, care au dat drumul la lasere şi câteva mingi imense, oprind astfel fluierăturile celor prezenţi în sală. Cât timp s-a încercat rezolvarea problemelor tehnice, publicul s-a jucat cu mingile (care îşi schimbau culoarea la fiecare atingere), uitând astfel de sonorizarea cu bucluc. Pe recitalul trioului Monochrome, atmosfera încă nu se încinsese. Astfel, publicul încă mai moţăia leneş în sală şi pe culoarele Sălii Polivalente. Câţiva dormeau întinşi pe scaune
, alţii se delectau la barul de la intrarea în sala de spectacol.
Unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale acestui weekend, concertul Chicane, a avut loc la Sala Polivalentă. Alături de britanic, pe scenă au mai urcat: trioul autohton Monochrome, Jeff Mills, precum şi M.A.N.D.Y. Din cauza unor probleme tehnice, la bisul susţinut de Chicane aparatura a cedat.
Momentul penibil a fost salvat rapid de organizatori, care au dat drumul la lasere şi câteva mingi imense, oprind astfel fluierăturile celor prezenţi în sală. Cât timp s-a încercat rezolvarea problemelor tehnice, publicul s-a jucat cu mingile (care îşi schimbau culoarea la fiecare atingere), uitând astfel de sonorizarea cu bucluc. Pe recitalul trioului Monochrome, atmosfera încă nu se încinsese. Astfel, publicul încă mai moţăia leneş în sală şi pe culoarele Sălii Polivalente. Câţiva dormeau întinşi pe scaune
, alţii se delectau la barul de la intrarea în sala de spectacol.
Beckham, "atacat" de o blonda intr-un club de noapte
Aflat intr-un turneu cu L.A. Galaxy, David Beckham a avut parte de imbratisari tandre din partea unei blonde misterioase, care s-a agatat de gatul lui si nu mai voia sa-i dea drumul. Fotbalistul de 32 de ani a petrecut pana la 4 dimineata intr-un club si a baut whiskey impreuna cu cativa prieteni si colegi de echipa. Unul din apropiatii lui Becks a povestit pentru The Sun ca femeia care l-a imbratisat pe David era in culmea fericirii: „A inceput sa stea de vorba cu un grup de fete. Una dintre ele, imbracata intr-o rochie neagra, l-a cuprins pe dupa gat. Pentru ea, a fost un vis devenit realitate!“ De cealalta parte, purtatorul de cuvant al lui Beckham a spus: „A fost inconjurat de multe persoane care voiau sa-l sarute si sa se fotografieze alaturi de el. Asta se intampla peste tot pe unde merge“. Sotia fotbalistului, Victoria, tocmai a incheiat turneul Spice Girls, in Toronto.
Ion Tiriac se pregateste sa se insoare cu Rossana Oprea
Printre cei mai curtati barbati din România se numara si Ion Tiriac. Nababul figureaza in Top 300, avind o afacere estimata la milioane de euro, iar celebritatea sa, ca fost tenisman, i-a adus numai beneficii. Face parte dintre personalitatile lumii si a fost curtat mereu de femei frumoase. S-a vehiculat ca ar fi avut o aventura cu Andreea Marin, dar nici unul dintre ei nu a recunoscut. Magnatul a fost vazut prin oras cu tot felul de domnisoare care aratau foarte bine. In ultima vreme, se vorbeste despre o poveste de dragoste dintre el si Rossana Oprea, ex-iubita lui Dan Chisu. Povestea de dragoste dintre blonda si omul de afaceri a inceput anul trecut, iar presa a scris pe larg despre acest subiect.
Mireasa ar pune mina pe o avere fabuloasa
Nici tenismanul si nici domnisoara, ce se ocupa acum de afaceri, nu au vrut sa comenteze prea mult pe aceasta tema. Insa, in ultima vreme, circula un zvon in lumea buna a Bucurestiului si anume ca Tiriac si Rossana se casatoresc. Se vorbeste pe la colturi despre un mariaj, iar apropiatii magnatului sustin ca acesta a cerut-o deja in casatorie, undeva in afara granitelor tarii. Daca e real zvonul, Rossana va pune mina pe o avere fabuloasa, tinind cont de faptul ca iubitul ei face parte printre cei mai bogati businessmani din România. Se stie, insa, despre Tiriac ca este foarte zgircit si putine femei din viata
lui au reusit sa-l pacaleasca, profitind financiar
de pe urma lui. Dar, in cazul in care este indragostit, e dispus sa-si multumeasca si sa-si impresioneze sotia, s-o rasfete cu tot felul de daruri valoroase. Sa nu uitam ca aceasta este mult mai tinara decit el, nu arata rau, e pe picioarele ei si are calitatile necesare pentru a-l face pe un barbat ca Tiriac sa se inamoreze de ea.
Tiriac - intre doua nunti
De altfel, omul de afaceri are doua nunti anul acesta, daca e sa ne gindim ca fiul sau, Ion Ion, il va face bunic si-si va pune pirostriile cu Ileana Lazariuc, iar nunta este programata in acest an. Tinind cont de acest lucru, Ion Tiriac doreste ca mai intii sa-l aseze la casa lui pe fiul sau si numai dupa aceea sa se ocupe si de propria nunta. Pina una alta, Seniorul si iubita sa nu vorbesc deloc despre relatia lor. In cazul in care se va insura, admiratoarele sale vor fi triste, pierzind unul dintre cei mai sarmanti barbati, care sint si potenti din punct de vedere financiar. E clar ca nunta magnatului va fi considerata de multi evenimentul secolului.
Mireasa ar pune mina pe o avere fabuloasa
Nici tenismanul si nici domnisoara, ce se ocupa acum de afaceri, nu au vrut sa comenteze prea mult pe aceasta tema. Insa, in ultima vreme, circula un zvon in lumea buna a Bucurestiului si anume ca Tiriac si Rossana se casatoresc. Se vorbeste pe la colturi despre un mariaj, iar apropiatii magnatului sustin ca acesta a cerut-o deja in casatorie, undeva in afara granitelor tarii. Daca e real zvonul, Rossana va pune mina pe o avere fabuloasa, tinind cont de faptul ca iubitul ei face parte printre cei mai bogati businessmani din România. Se stie, insa, despre Tiriac ca este foarte zgircit si putine femei din viata
lui au reusit sa-l pacaleasca, profitind financiar
de pe urma lui. Dar, in cazul in care este indragostit, e dispus sa-si multumeasca si sa-si impresioneze sotia, s-o rasfete cu tot felul de daruri valoroase. Sa nu uitam ca aceasta este mult mai tinara decit el, nu arata rau, e pe picioarele ei si are calitatile necesare pentru a-l face pe un barbat ca Tiriac sa se inamoreze de ea.
Tiriac - intre doua nunti
De altfel, omul de afaceri are doua nunti anul acesta, daca e sa ne gindim ca fiul sau, Ion Ion, il va face bunic si-si va pune pirostriile cu Ileana Lazariuc, iar nunta este programata in acest an. Tinind cont de acest lucru, Ion Tiriac doreste ca mai intii sa-l aseze la casa lui pe fiul sau si numai dupa aceea sa se ocupe si de propria nunta. Pina una alta, Seniorul si iubita sa nu vorbesc deloc despre relatia lor. In cazul in care se va insura, admiratoarele sale vor fi triste, pierzind unul dintre cei mai sarmanti barbati, care sint si potenti din punct de vedere financiar. E clar ca nunta magnatului va fi considerata de multi evenimentul secolului.
Mutu are cel mai mare bar din tara
Fotbalistul Fiorentinei îşi doreşte să lanseze clubul în luna femeilor, el ţinând săptămânal legătura cu co-acţionarii localului, pentru a grăbi lucrările. Ca şi la Gala Fotbalului din decembrie, el va veni la deschidere singur deoarece soţia sa Consuelo este gravidă în luna a şasea şi nu poate călători cu avionul.
Deşi “Briliantul” a vrut să dea drumul la clubul “Pacha” încă din luna februarie, chiar de Dragobete, mai era totuşi nevoie de obţinerea unor aprobări de la Primărie pentru ca acesta să poată fi lansat.
Sora fotbalistului, Laura Mutu, este cea care se ocupă de bunul mers al afacerii, unde fotbalistul Fiorentinei este acţionar, alături de Ştefan Brotac şi spaniolul Manolo. Lucrările la barul amplasat pe locul fostului Bingo Europa (din Piaţa George Coşbuc) au demarat încă din toamna anului trecut, acum fiind în curs de finalizare.
Clubul, care se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi, este de departe cel mai mare din România, investiţia ridicându-se la aproximativ 800.000 de euro. Pentru amenajarea interiorului s-au adus numai materiale de construcţie de cea mai bună calitate din străinătate, mai precis din Spania, de la gresie şi faianţă, până la marmură.
Băile sunt şi ele de lux, realizate din faianţă neagră şi gresie de aceeaşi culoare. “Pacha” este un nume care a devenit sinonim, în timp, cu Ibiza, sub aceeaşi siglă celebră fiind încă 23 de cluburi în lume. Versiunea din Ibiza este cea mai cunoscută, clubul având 15 baruri, un restaurant, un bar sushi, magazin şi terase în aer liber.
Discoteca din Bucureşti va fi inaugurată în această lună în cadrul a două evenimente speciale, unul pentru presă şi altul pentru marele public. “Briliantul” va fi prezent la lansarea pentru presă şi prieteni, dar fără soţia sa, Consuelo, care este gravidă în luna a şasea şi nu poate călători cu avionul.
A luat pizzeria de la Anamaria
În urmă cu mai mulţi ani, Mutu a mai deschis în Capitală clubul “Life”, unde era asociat cu naşul său, Nicu Gheară. Internaţionalul român este şi proprietarul unei pizzerii din Bucureşti, care a aparţinut impresarei Ana Maria Prodan, aceasta fiind asociată cu fotbalistul Fiorentinei în mai multe afaceri
. În toamna trecută, Mutu a preluat pizzeria, lăsând-o tot pe sora lui, Laura, să o administreze.
Deşi “Briliantul” a vrut să dea drumul la clubul “Pacha” încă din luna februarie, chiar de Dragobete, mai era totuşi nevoie de obţinerea unor aprobări de la Primărie pentru ca acesta să poată fi lansat.
Sora fotbalistului, Laura Mutu, este cea care se ocupă de bunul mers al afacerii, unde fotbalistul Fiorentinei este acţionar, alături de Ştefan Brotac şi spaniolul Manolo. Lucrările la barul amplasat pe locul fostului Bingo Europa (din Piaţa George Coşbuc) au demarat încă din toamna anului trecut, acum fiind în curs de finalizare.
Clubul, care se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi, este de departe cel mai mare din România, investiţia ridicându-se la aproximativ 800.000 de euro. Pentru amenajarea interiorului s-au adus numai materiale de construcţie de cea mai bună calitate din străinătate, mai precis din Spania, de la gresie şi faianţă, până la marmură.
Băile sunt şi ele de lux, realizate din faianţă neagră şi gresie de aceeaşi culoare. “Pacha” este un nume care a devenit sinonim, în timp, cu Ibiza, sub aceeaşi siglă celebră fiind încă 23 de cluburi în lume. Versiunea din Ibiza este cea mai cunoscută, clubul având 15 baruri, un restaurant, un bar sushi, magazin şi terase în aer liber.
Discoteca din Bucureşti va fi inaugurată în această lună în cadrul a două evenimente speciale, unul pentru presă şi altul pentru marele public. “Briliantul” va fi prezent la lansarea pentru presă şi prieteni, dar fără soţia sa, Consuelo, care este gravidă în luna a şasea şi nu poate călători cu avionul.
A luat pizzeria de la Anamaria
În urmă cu mai mulţi ani, Mutu a mai deschis în Capitală clubul “Life”, unde era asociat cu naşul său, Nicu Gheară. Internaţionalul român este şi proprietarul unei pizzerii din Bucureşti, care a aparţinut impresarei Ana Maria Prodan, aceasta fiind asociată cu fotbalistul Fiorentinei în mai multe afaceri
. În toamna trecută, Mutu a preluat pizzeria, lăsând-o tot pe sora lui, Laura, să o administreze.
Staruri mioritice şi regretele lor că au renunţat complet la haine
A fi sau a nu fi iepuraş... Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun multe dintre frumoasele autohtone, mai ales cele care visează să îşi găsească un loc sub soarele showbizului mioritic. Din păcate, experienţa divelor care au aplicat metoda renunţării la haine pentru a-şi asigura succesul nu poate da un răspuns clar frământărilor tinerelor care bat la poarta celebrităţii. Unele dintre starurile noastre nu ar fi cunoscut, probabil, celebritatea, fără ajutorul iepuraşului cu papion. Altele însă regretă pasul făcut. Click! aminteşte care dintre vedetele noastre şi-ar fi dorit să nu se lase pradă tentaţiei de moment, renunţând la haine pentru o mai rapidă ascensiune profesională.
„O mare greşeală”, aşa califică acum Claudia de la Sexxy pictorialul din Playboy. „Aveam 21 de ani, iar cel care m-a convins să pozez a fost iubitul meu din perioada respectivă. A insistat să accept oferta, crezând că o apariţie într-o astfel de revistă m-ar ajuta în carieră”, îşi aminteşte frumoasa interpretă. Din păcate, pictorialul a rămas. Însă este greu de spus că nu a contribuit la succesul ei.
Oarecum surprinzătoare sunt regretele Anei Maria Ferentz. Cunoscută pentru nonconformismul ei, fosta solistă a trupei Demmo părea subiectul unui pictorial perfect în revista iepuraşului cu papion. A şi acceptat oferta, dar acum îi pare rău. Deşi recunoaşte cinstit că motivul principal pentru care a renunţat la haine a fost cel financiar
. Şi nu se ştie dacă, fără să îşi expună sânii, pe atunci proaspăt remodelaţi, ar fi putut scăpa de probleme. E drept însă, când ajungi la 32 de ani judeci altfel lucrurile. Mai ales că te gândeşti la viitoarea meserie, cea de profesor de muzică, pentru care îţi trebuie o altfel de imagine. Dar relansarea carierei solo e greu de reuşit fără ca lumea să te eticheteze ca iepuraş... Şi evident că, în momentul apariţiei noului material discografic, la care interpreta lucrează de zor, dar şi de multă vreme, fotografiile „regretate” vor circula din nou, măcar pe internet. Pictorialul de atunci aduce şi acum publicitate
...
Dacă despre supărarea Danielei Gyorfi s-a vorbit deja mult, interpreta considerând că iepuraşul nu a ţinut cont de dorinţa ei, ca subiectul pictorialului să fie sânii proaspăt măriţi cu ajutorul chirurgiei, există o solistă al cărei regret este sincer: Cristina Rus. Blonda s-a ferit să apară în revista iepuraşului cu papion, dar a acceptat oferta făcută de High Life. Chiar dacă pictorialul nu a fost la fel de explicit ca unul din Playboy, solistei îi pare rău că s-a expus ochilor pofticioşi ai bărbaţilor. La ea, chiar că nu a fost un imbold pentru carieră. Cristina ar fi avut probabil acelaşi succes şi fără pictorial. Mai ales că revista şi-a încetat apariţia, dar pozele au ramas...
Regrete. Mai mult sau mai puţin sincere, dar normale. Privind în urmă, orice pas riscant poate fi considerat cel puţin imprudent. Deşi este greu de spus cum ar fi evoluat lucrurile dacă nu l-ai fi făcut. E uşor de judecat acum ce a fost atunci. Însă viaţa se trăieşte în prezent. Spre trecut poţi doar să îţi îndrepţi, nostalgic, privirea. De schimbat însă, el nu se mai schimbă. Iar faptul că ai cedat farmecelor iepuraşului cu papion nu poate fi cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla.
„O mare greşeală”, aşa califică acum Claudia de la Sexxy pictorialul din Playboy. „Aveam 21 de ani, iar cel care m-a convins să pozez a fost iubitul meu din perioada respectivă. A insistat să accept oferta, crezând că o apariţie într-o astfel de revistă m-ar ajuta în carieră”, îşi aminteşte frumoasa interpretă. Din păcate, pictorialul a rămas. Însă este greu de spus că nu a contribuit la succesul ei.
Oarecum surprinzătoare sunt regretele Anei Maria Ferentz. Cunoscută pentru nonconformismul ei, fosta solistă a trupei Demmo părea subiectul unui pictorial perfect în revista iepuraşului cu papion. A şi acceptat oferta, dar acum îi pare rău. Deşi recunoaşte cinstit că motivul principal pentru care a renunţat la haine a fost cel financiar
. Şi nu se ştie dacă, fără să îşi expună sânii, pe atunci proaspăt remodelaţi, ar fi putut scăpa de probleme. E drept însă, când ajungi la 32 de ani judeci altfel lucrurile. Mai ales că te gândeşti la viitoarea meserie, cea de profesor de muzică, pentru care îţi trebuie o altfel de imagine. Dar relansarea carierei solo e greu de reuşit fără ca lumea să te eticheteze ca iepuraş... Şi evident că, în momentul apariţiei noului material discografic, la care interpreta lucrează de zor, dar şi de multă vreme, fotografiile „regretate” vor circula din nou, măcar pe internet. Pictorialul de atunci aduce şi acum publicitate
...
Dacă despre supărarea Danielei Gyorfi s-a vorbit deja mult, interpreta considerând că iepuraşul nu a ţinut cont de dorinţa ei, ca subiectul pictorialului să fie sânii proaspăt măriţi cu ajutorul chirurgiei, există o solistă al cărei regret este sincer: Cristina Rus. Blonda s-a ferit să apară în revista iepuraşului cu papion, dar a acceptat oferta făcută de High Life. Chiar dacă pictorialul nu a fost la fel de explicit ca unul din Playboy, solistei îi pare rău că s-a expus ochilor pofticioşi ai bărbaţilor. La ea, chiar că nu a fost un imbold pentru carieră. Cristina ar fi avut probabil acelaşi succes şi fără pictorial. Mai ales că revista şi-a încetat apariţia, dar pozele au ramas...
Regrete. Mai mult sau mai puţin sincere, dar normale. Privind în urmă, orice pas riscant poate fi considerat cel puţin imprudent. Deşi este greu de spus cum ar fi evoluat lucrurile dacă nu l-ai fi făcut. E uşor de judecat acum ce a fost atunci. Însă viaţa se trăieşte în prezent. Spre trecut poţi doar să îţi îndrepţi, nostalgic, privirea. De schimbat însă, el nu se mai schimbă. Iar faptul că ai cedat farmecelor iepuraşului cu papion nu poate fi cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla.
Dinu Pescariu s-a cuplat cu gazda emisiunii “Nunta in 48 de ore”
Proaspat divortata, Letitia Beraru s-a aruncat in bratele fostului tenismen!
Una dintre cele mai sexy
romance (asa cum era considerata, la un moment dat), vedeta de la Prima TV, Letitia Beraru, reinvata sa iubeasca, la nici o luna dupa ce instanta a pronuntat divortul de sotul ei, Razvan Enache! Surse din apropierea Letitiei au declarat pentru CANCAN ca barbatul alaturi de care ea a inceput o noua relatie este fostul tenismen Dinu Pescariu, lucru care ne-a si fost confirmat ieri de catre acesta. "Este adevarat ca sunt impreuna cu Letitia si nu ma ascund, pentru ca nu am motive. Important este sa se stie ca pe ea o cheama acum Letitia Beraru si nu Letitia Enache. Alte amanunte, cum ne-a cunoscut etc. tin de intimitatea noastra", ne-a declarat fostul tenismen, facand aluzie la faptul ca, in urma divortului, noua lui iubita a revenit, de curand, la numele de fata.
Gazda a emisiunii "Nunta in 48 de ore", Letitia a trecut, asadar, ca si Dinu Pescariu, printr-o casnicie esuata. CANCAN a dezvaluit, in exclusivitate, la mijlocul lunii ianuarie ca vedeta Prima TV a pus capat oficial casniciei cu Razvan Enache, de care o leaga un copil in varsta de trei ani. Cei doi erau casatoriti din 6 decembrie 2004, dar neintelegerile dintre ei, aparute in vara lui 2007, i-a condus la divort.
Dragostea dureaza trei ani
Fostul tenismen Dinu Pescariu a fost casatorit cu Ileana Pescariu, relatie care a durat trei ani: din aprilie 2001 pana in vara lui 2004. Cei doi se stiau inca din vremea adolescentei, de cand Ileana avea doar 14 ani, insa au devenit un cuplu de-abia dupa cativa ani. In "tabara" Letitiei, lucrurile par sa stea aproximativ la fel, si in cazul vedetei de la Prima TV casnicia a durat tot trei ani. Ea a fost casatorita pana anul trecut, in decembrie, cu directorul de programe Razvan Enache, mariaj din care a rezultat si un copil, Vladut, in varsta de 3 ani.
Una dintre cele mai sexy
romance (asa cum era considerata, la un moment dat), vedeta de la Prima TV, Letitia Beraru, reinvata sa iubeasca, la nici o luna dupa ce instanta a pronuntat divortul de sotul ei, Razvan Enache! Surse din apropierea Letitiei au declarat pentru CANCAN ca barbatul alaturi de care ea a inceput o noua relatie este fostul tenismen Dinu Pescariu, lucru care ne-a si fost confirmat ieri de catre acesta. "Este adevarat ca sunt impreuna cu Letitia si nu ma ascund, pentru ca nu am motive. Important este sa se stie ca pe ea o cheama acum Letitia Beraru si nu Letitia Enache. Alte amanunte, cum ne-a cunoscut etc. tin de intimitatea noastra", ne-a declarat fostul tenismen, facand aluzie la faptul ca, in urma divortului, noua lui iubita a revenit, de curand, la numele de fata.
Gazda a emisiunii "Nunta in 48 de ore", Letitia a trecut, asadar, ca si Dinu Pescariu, printr-o casnicie esuata. CANCAN a dezvaluit, in exclusivitate, la mijlocul lunii ianuarie ca vedeta Prima TV a pus capat oficial casniciei cu Razvan Enache, de care o leaga un copil in varsta de trei ani. Cei doi erau casatoriti din 6 decembrie 2004, dar neintelegerile dintre ei, aparute in vara lui 2007, i-a condus la divort.
Dragostea dureaza trei ani
Fostul tenismen Dinu Pescariu a fost casatorit cu Ileana Pescariu, relatie care a durat trei ani: din aprilie 2001 pana in vara lui 2004. Cei doi se stiau inca din vremea adolescentei, de cand Ileana avea doar 14 ani, insa au devenit un cuplu de-abia dupa cativa ani. In "tabara" Letitiei, lucrurile par sa stea aproximativ la fel, si in cazul vedetei de la Prima TV casnicia a durat tot trei ani. Ea a fost casatorita pana anul trecut, in decembrie, cu directorul de programe Razvan Enache, mariaj din care a rezultat si un copil, Vladut, in varsta de 3 ani.
Nelly Furtado cinta la Bucuresti
Cintareata canadiana Nelly Furtado va fi unul dintre capetele de afis de la B’Estfest 2008, anunta organizatorii de la Emag!c Entertainment. Nascuta din imigranti portughezi, solista de trip-hop si R&B a urcat anul trecut pe primul loc in topul SUA cu hitul „Give It to Me“, de pe albumul „Loose“, realizat de cel mai in voga producator al momentului, Timbaland. Discul a fost distins in 2007 cu Premiul pentru Cel mai bun album al anului in cadrul MTV European Music Awards. Pina la vara, fanii artistei o pot vedea la lucru pe ultimul DVD cu piese inregistrate in turneul de anul trecut.Recent, Emag!c a mai confirmat participarea la B’Estfest a trupei de brit-rock Kaiser Chiefs (devenita celebra pe intregul mapamond o data
cu hitul „Ruby“), precum si a solistei irlandeze Roisin Murphy (ex-Moloko). Concertele vor avea loc in aer liber in cadrul complexului Romexpo din Capitala intre 4 si 6 iulie. Abonamentele pentru cele trei zile au fost deja puse in vinzare la magazinele Diverta si pe site-ul www.myticket.ro la pretul de 240 de lei.
cu hitul „Ruby“), precum si a solistei irlandeze Roisin Murphy (ex-Moloko). Concertele vor avea loc in aer liber in cadrul complexului Romexpo din Capitala intre 4 si 6 iulie. Abonamentele pentru cele trei zile au fost deja puse in vinzare la magazinele Diverta si pe site-ul www.myticket.ro la pretul de 240 de lei.
Kate Hudson si Owen Wilson, din nou impreuna
Actorii Kate Hudson si Owen Wilson, care anul trecut a avut o tentativa de sinucidere, si-au reluat relatia, potrivit presei americane, informeaza dailymail.co.uk.
Actrita in varsta de 28 de ani a fost surprinsa vizitandu-l, dupa gala premiilor Oscar, pe Wilson, in varsta de 39 de ani, la locuinta acestuia din Malibu, California.
Potrivit presei americane, cei doi s-au intalnit de mai multe ori in ultima vreme. Cei doi actori, care s-au cunoscut pe platourile de filmare la "Doar tu si eu. Al treilea e in plus
!", s-au despartit in mai 2007, dupa o relatie care a durat aproape un an.
Hudson a anuntat ca se separa de sotul sau, Chris Robinson, membru al trupei Black Crowes, in august 2006. La trei luni de la despartirea de Hudson, Wilson a fost internat in spital in urma unei tentative de sinucidere. Starul a fost descoperit chiar de fratele sau, actorul Luke Wilson.
Potrivit presei locale, Wilson a fost transportat la spital dupa ce si-a taiat venele de la mana stanga si a luat o cantitate mare de pastile. Initial, s-a sugerat ca Owen a fost victima unei supradoze de droguri, dar aceste informatii au fost ulterior dezmintite de avocatul starului.
Alte surse spun ca actorul ar fi incercat sa se sinucida din cauza faptului ca a fost parasit de Hudson. De la tentativa de sinucidere, Wilson a evitat sa iasa prea mult in public. Duminica seara a fost invitat sa prezinte un premiu la gala Oscar, iar saptamana trecuta actorul a anuntat ca se intoarce pe platourile de filmare, urmand sa joace in filmul "Marley &Me", alaturi de Jennifer Aniston.
Actrita in varsta de 28 de ani a fost surprinsa vizitandu-l, dupa gala premiilor Oscar, pe Wilson, in varsta de 39 de ani, la locuinta acestuia din Malibu, California.
Potrivit presei americane, cei doi s-au intalnit de mai multe ori in ultima vreme. Cei doi actori, care s-au cunoscut pe platourile de filmare la "Doar tu si eu. Al treilea e in plus
!", s-au despartit in mai 2007, dupa o relatie care a durat aproape un an.
Hudson a anuntat ca se separa de sotul sau, Chris Robinson, membru al trupei Black Crowes, in august 2006. La trei luni de la despartirea de Hudson, Wilson a fost internat in spital in urma unei tentative de sinucidere. Starul a fost descoperit chiar de fratele sau, actorul Luke Wilson.
Potrivit presei locale, Wilson a fost transportat la spital dupa ce si-a taiat venele de la mana stanga si a luat o cantitate mare de pastile. Initial, s-a sugerat ca Owen a fost victima unei supradoze de droguri, dar aceste informatii au fost ulterior dezmintite de avocatul starului.
Alte surse spun ca actorul ar fi incercat sa se sinucida din cauza faptului ca a fost parasit de Hudson. De la tentativa de sinucidere, Wilson a evitat sa iasa prea mult in public. Duminica seara a fost invitat sa prezinte un premiu la gala Oscar, iar saptamana trecuta actorul a anuntat ca se intoarce pe platourile de filmare, urmand sa joace in filmul "Marley &Me", alaturi de Jennifer Aniston.
Sony pune capăt erei CRT
Sony a anuntat astazi ca va incheia productia de televizoare cu tub catodic (CRT). Astfel compania
pune capat perioadei de 40 de ani de fabricare a acestui tip de ecrane.
Reprezentantii Sony au declarat ca se vor concentra de acum inainte numai pe fabricarea de LCD-uri (liquid crystal display) si pe OEL-uri (organic electroluminescent).
Sony este a doua mare companie producatoare de LCD-uri din lume. Compania japoneză a vandut primul sau televizor cu tub catodic in 1960.
pune capat perioadei de 40 de ani de fabricare a acestui tip de ecrane.
Reprezentantii Sony au declarat ca se vor concentra de acum inainte numai pe fabricarea de LCD-uri (liquid crystal display) si pe OEL-uri (organic electroluminescent).
Sony este a doua mare companie producatoare de LCD-uri din lume. Compania japoneză a vandut primul sau televizor cu tub catodic in 1960.
Astronautul-fotograf Prunariu
In mai 1981, Dumitru Prunariu a ţâşnit cu racheta pe orbită, a urcat ce-a urcat şi, pe la 350 kilometri depărtare de Pământ a zis că-i suficient. A tras frâna de mână. A scos aparatele
de fotografiat marca Hasselblad şi Praktica (iar ca rezervă avea un Canon automat introdus în nava spaţială pe şest) şi prin hublou a început să tragă cadre cu globul pământesc. Deşi a făcut 30% din fotografiile din timpul misiunii, la Dumitru Prunariu au ajuns numai câteva şi asta după '90: „Le-am găsit după ani de zile prin arhivele din Orăşelul Cosmonauţilor.
Cât am fost ambasador la Moscova, am profitat puţin de poziţie şi am făcut câteva vizite semioficiale, în care, împreună cu vechi prieteni, foşti astronauţi ruşi, am solicitat să căutăm în arhive. Dar din câte am fotografiat atunci, puţine am mai găsit. Mi s-a spus că au fost date unei arhive mari din Moscova şi că de acolo fiecare fotografie se dă pe bani
grei“.
Ca toţi astronauţii ce urmau să zboare în Cosmos, Dumitru Prunariu a urmat în Orăşelul Stelar cursuri de fotografie conduse de cei mai buni profesionişti ruşi. Sculele folosite erau fără cusur: „La toţi ni s-a dat pe inventar câte un Hasselblad cu film lat, de 6 centimetri, cu care să ne facem mâna. Filme fotografice aveam la discreţie. Trebuia doar să cerem. Şi, deşi era anul 1979, developatul se făcea automat. Orăşelul Stelar cumpărase din Occident, pe bani grei, ultimele tehnologii în materie. De parcă n-ar fi fost suficient, mi-am mai cumpărat şi eu un Canon A1, cel mai bun aparat pe film de 35 mm al acelui moment, pe care am dat banii de-o Dacie“. Mai târziu, fiul său, ajuns la adolescenţă, a vândut pe mai nimic Canon-ul „stelar“, pentru bani de buzunar.
Cu toată experienţa acumulată la sol, surprinzând instantanee cu gărgăriţe şi meri înfloriţi în jurul Orăşelului Stelar, Dumitru Prunariu a constatat că pe orbită protocolul realizării unei fotografii e mult mai strict, mai ales în ceea ce priveşte conservarea materialului fotografic: „Partea cea mai proastă în Cosmos este că filmele trebuie păstrate în nişte recipiente de plumb din cauza radiaţiilor cosmice. În momentul în care ţii un film mai mult de o lună în spaţiul cosmic, el se voalează prin faptul că e expus la radiaţiile cosmice. Am avut filme care chiar şi nefolosite erau voalate, fiindcă rămăseseră în navetă mai multe misiuni succesive. Neştiind, noi am făcut multe poze care erau foarte bune, dar la developat, jos, filmul era deja albicios, transparent“.
Cele mai multe fotografii au fost realizate în interiorul navetei, cu astronauţii lucrând în imponderabilitate, fiindcă pozele de exterior erau mult prea pretenţioase pentru tehnologia acelui moment: „Pentru ca poza să iasă, Soarele trebuia să lumineze într-un anumit fel Pământul. În spaţiul cosmic, fără filtrul atmosferei terestre, Soarele e arzător şi radiaţia solară arde filmul foarte uşor. Noaptea iarăşi nu puteai să faci poze. Nu ieşea nimic, că sensibilitatea filmului era la acea dată
: 100, 200 şi rar de tot 400“.
Comunismul în beznă, Occidentul, o mare de lumină
Când aparatele din dotarea navetei spaţiale şi-au atins limitele, cei patru astronauţi au început să tragă cadre cu retina, ca să aibă ce povesti la copii
şi nepoţi. Imaginile Pământului văzut din Cosmos, în rotaţia lui, i-au copleşit, cu uragane turbate învârtindu-se ca nişte titirezuri, mări tropicale turcoaz-verzui, deşerturi cărămizii, Amazonia de un verde crud şi oceane de un bleu-marin hipnotizant. „Dar cel mai marcat rămâi de Himalaya. Ai impresia că sparge cerul şi se îndreaptă spre Cosmos. În schimb, am rămas stupefiat când am constatat cât de subţire şi firavă ca o pojghiţă e atmosfera terestră“. Nici fulgerele nu se văd la fel din Cosmos: „De pe Pământ nu se văd decât fragmente de fulger, dacă este o zonă cu furtună.
În spaţiul cosmic acele fulgere nu se sting dintr-odată, ci se propagă la nivel de jumătate de continent dacă există acoperirea de nori, fugind ca nişte iepuri de colo colo“. Fiindcă la fiecare o oră şi jumătate, nava cosmică executa o rotaţie completă în jurul Pământului, timp de aproape opt zile, cât a durat misiunea, prin faţa ochilor lui Dumitru Prunariu s-au succedat 16 răsărituri şi apusuri pe zi, într-un spectacol asemeni unui film vizionat pe fast-forward, doar că real şi grandios: „Nu te iei după noaptea de pe ceas. Noaptea e timp de 40 de minute şi restul e zi. Din cauza vitezei cu care se învârte nava cosmică, orizontul albăstriu devine dintr-o dată foarte luminos şi Soarele sare ca o minge de foc din ocean, luminând jumătate de Glob“.
Noaptea, electricitatea i-a revelat RSR-istului Dumitru Prunariu diferenţa dintre democraţie şi comunism: „După cât de luminat e Pământul, constaţi care sunt zonele civilizate şi cele din lumea a treia. Statele Unite, zonele costiere mai ales, erau ca o mare de lumină. Erau zone mai mari decât întreaga Românie, ca dimensiune, care erau continuu luminate. Ceva mai puţin uniform luminată, dar la fel de strălucitoare în zona oraşelor mari, era Europa. Şi întrucât unele autostrăzi de pe vechiul continent sunt luminate, se vedea foarte fin un firişor de lumină care lega diferite oraşe. În perioada aceea, dincoace de Austria luminile dispăreau şi doar capitalele ţărilor est-europene, comuniste pe atunci, mai aveau puţină lumină“.
Astronautul care s-a visat fotograf
Pasionat de fotografie încă din liceu, Dumitru Prunariu recunoaşte că, dacă nu s-ar fi ocupat de astronautică, ar fi putut uşor face carieră în domeniul foto profesional. Cu primul aparat, un Ceaika II rusesc procurat când era în liceu, a făcut în anii de studenţie poze colegilor de la Facultatea de Aeronave la onomastici, petreceri şi conferinţe. După ce aduna mai multe filme, tânărul braşovean se încuia în camera de cămin, acoperea cu pătura geamul, aprindea lampa roşie, pregătea revelatorul, hârtia de Azomureş şi până-n zori scotea câteva sute de fotografii alb-negru.
Fiecare costa cinci lei, (cu doi sub preţul pieţei), dar profitul a fost suficient cât să-i permită să-şi ia un TV Sport şi un calculator
de mână Casio cu 15 funcţii şi ecran cu leduri, care „a fost revoluţionar atunci. Era o noutate pentru noi să apeşi pe câteva butoane şi să faci nişte calcule complicate la rezistenţa materialelor, în loc să te chinui cu rigla de calcul“. Să developeze filme color a învăţat mai târziu, când era în Orăşelul Stelar, dar procesul i s-a părut prea laborios şi că nu merită efortul în mediul privat.
După Revoluţie, astronautul Dumitru Prunariu a devenit ambasador, director al Agenţiei Spaţiale Române şi apoi al Agenţiei Române pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Cu toate astea, petrece la fel de mult timp (5-6 ore săptămânal), ca să surprindă instantanee vii.
de fotografiat marca Hasselblad şi Praktica (iar ca rezervă avea un Canon automat introdus în nava spaţială pe şest) şi prin hublou a început să tragă cadre cu globul pământesc. Deşi a făcut 30% din fotografiile din timpul misiunii, la Dumitru Prunariu au ajuns numai câteva şi asta după '90: „Le-am găsit după ani de zile prin arhivele din Orăşelul Cosmonauţilor.
Cât am fost ambasador la Moscova, am profitat puţin de poziţie şi am făcut câteva vizite semioficiale, în care, împreună cu vechi prieteni, foşti astronauţi ruşi, am solicitat să căutăm în arhive. Dar din câte am fotografiat atunci, puţine am mai găsit. Mi s-a spus că au fost date unei arhive mari din Moscova şi că de acolo fiecare fotografie se dă pe bani
grei“.
Ca toţi astronauţii ce urmau să zboare în Cosmos, Dumitru Prunariu a urmat în Orăşelul Stelar cursuri de fotografie conduse de cei mai buni profesionişti ruşi. Sculele folosite erau fără cusur: „La toţi ni s-a dat pe inventar câte un Hasselblad cu film lat, de 6 centimetri, cu care să ne facem mâna. Filme fotografice aveam la discreţie. Trebuia doar să cerem. Şi, deşi era anul 1979, developatul se făcea automat. Orăşelul Stelar cumpărase din Occident, pe bani grei, ultimele tehnologii în materie. De parcă n-ar fi fost suficient, mi-am mai cumpărat şi eu un Canon A1, cel mai bun aparat pe film de 35 mm al acelui moment, pe care am dat banii de-o Dacie“. Mai târziu, fiul său, ajuns la adolescenţă, a vândut pe mai nimic Canon-ul „stelar“, pentru bani de buzunar.
Cu toată experienţa acumulată la sol, surprinzând instantanee cu gărgăriţe şi meri înfloriţi în jurul Orăşelului Stelar, Dumitru Prunariu a constatat că pe orbită protocolul realizării unei fotografii e mult mai strict, mai ales în ceea ce priveşte conservarea materialului fotografic: „Partea cea mai proastă în Cosmos este că filmele trebuie păstrate în nişte recipiente de plumb din cauza radiaţiilor cosmice. În momentul în care ţii un film mai mult de o lună în spaţiul cosmic, el se voalează prin faptul că e expus la radiaţiile cosmice. Am avut filme care chiar şi nefolosite erau voalate, fiindcă rămăseseră în navetă mai multe misiuni succesive. Neştiind, noi am făcut multe poze care erau foarte bune, dar la developat, jos, filmul era deja albicios, transparent“.
Cele mai multe fotografii au fost realizate în interiorul navetei, cu astronauţii lucrând în imponderabilitate, fiindcă pozele de exterior erau mult prea pretenţioase pentru tehnologia acelui moment: „Pentru ca poza să iasă, Soarele trebuia să lumineze într-un anumit fel Pământul. În spaţiul cosmic, fără filtrul atmosferei terestre, Soarele e arzător şi radiaţia solară arde filmul foarte uşor. Noaptea iarăşi nu puteai să faci poze. Nu ieşea nimic, că sensibilitatea filmului era la acea dată
: 100, 200 şi rar de tot 400“.
Comunismul în beznă, Occidentul, o mare de lumină
Când aparatele din dotarea navetei spaţiale şi-au atins limitele, cei patru astronauţi au început să tragă cadre cu retina, ca să aibă ce povesti la copii
şi nepoţi. Imaginile Pământului văzut din Cosmos, în rotaţia lui, i-au copleşit, cu uragane turbate învârtindu-se ca nişte titirezuri, mări tropicale turcoaz-verzui, deşerturi cărămizii, Amazonia de un verde crud şi oceane de un bleu-marin hipnotizant. „Dar cel mai marcat rămâi de Himalaya. Ai impresia că sparge cerul şi se îndreaptă spre Cosmos. În schimb, am rămas stupefiat când am constatat cât de subţire şi firavă ca o pojghiţă e atmosfera terestră“. Nici fulgerele nu se văd la fel din Cosmos: „De pe Pământ nu se văd decât fragmente de fulger, dacă este o zonă cu furtună.
În spaţiul cosmic acele fulgere nu se sting dintr-odată, ci se propagă la nivel de jumătate de continent dacă există acoperirea de nori, fugind ca nişte iepuri de colo colo“. Fiindcă la fiecare o oră şi jumătate, nava cosmică executa o rotaţie completă în jurul Pământului, timp de aproape opt zile, cât a durat misiunea, prin faţa ochilor lui Dumitru Prunariu s-au succedat 16 răsărituri şi apusuri pe zi, într-un spectacol asemeni unui film vizionat pe fast-forward, doar că real şi grandios: „Nu te iei după noaptea de pe ceas. Noaptea e timp de 40 de minute şi restul e zi. Din cauza vitezei cu care se învârte nava cosmică, orizontul albăstriu devine dintr-o dată foarte luminos şi Soarele sare ca o minge de foc din ocean, luminând jumătate de Glob“.
Noaptea, electricitatea i-a revelat RSR-istului Dumitru Prunariu diferenţa dintre democraţie şi comunism: „După cât de luminat e Pământul, constaţi care sunt zonele civilizate şi cele din lumea a treia. Statele Unite, zonele costiere mai ales, erau ca o mare de lumină. Erau zone mai mari decât întreaga Românie, ca dimensiune, care erau continuu luminate. Ceva mai puţin uniform luminată, dar la fel de strălucitoare în zona oraşelor mari, era Europa. Şi întrucât unele autostrăzi de pe vechiul continent sunt luminate, se vedea foarte fin un firişor de lumină care lega diferite oraşe. În perioada aceea, dincoace de Austria luminile dispăreau şi doar capitalele ţărilor est-europene, comuniste pe atunci, mai aveau puţină lumină“.
Astronautul care s-a visat fotograf
Pasionat de fotografie încă din liceu, Dumitru Prunariu recunoaşte că, dacă nu s-ar fi ocupat de astronautică, ar fi putut uşor face carieră în domeniul foto profesional. Cu primul aparat, un Ceaika II rusesc procurat când era în liceu, a făcut în anii de studenţie poze colegilor de la Facultatea de Aeronave la onomastici, petreceri şi conferinţe. După ce aduna mai multe filme, tânărul braşovean se încuia în camera de cămin, acoperea cu pătura geamul, aprindea lampa roşie, pregătea revelatorul, hârtia de Azomureş şi până-n zori scotea câteva sute de fotografii alb-negru.
Fiecare costa cinci lei, (cu doi sub preţul pieţei), dar profitul a fost suficient cât să-i permită să-şi ia un TV Sport şi un calculator
de mână Casio cu 15 funcţii şi ecran cu leduri, care „a fost revoluţionar atunci. Era o noutate pentru noi să apeşi pe câteva butoane şi să faci nişte calcule complicate la rezistenţa materialelor, în loc să te chinui cu rigla de calcul“. Să developeze filme color a învăţat mai târziu, când era în Orăşelul Stelar, dar procesul i s-a părut prea laborios şi că nu merită efortul în mediul privat.
După Revoluţie, astronautul Dumitru Prunariu a devenit ambasador, director al Agenţiei Spaţiale Române şi apoi al Agenţiei Române pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Cu toate astea, petrece la fel de mult timp (5-6 ore săptămânal), ca să surprindă instantanee vii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
