Femeile în jungla meseriilor "de bărbaţi"

Să dăruieşti mărţişoare este un gest de dragoste, dar şi de prietenie sau respect pentru femeia iubită. Un gest frumos care înseninează sufletele şi care, în zilele noastre a devenit, pentru multe femei, doar un simbol marcat de calendar. Parcă nu îţi vine să crezi, dar aşa gîndeşte o femeie care face zilnic o meserie croită doar pentru bărbaţi. Dar dincolo de firea de luptătoare pe care ne-o arată Camelia Grivei - una dintre maşinistele care lucrează în cadrul societăţii portuare Chimpex - se ascunde o femeie delicată. Are 46 de ani, iar mai mult de jumătate din viaţă şi-a petrecut-o muncind în societatea constănţeană. Nu i-a fost deloc uşor să se descurce într-o lume dură, dominată de bărbaţi, dar nu regretă niciun moment alegerea făcută. Imediat după terminarea liceului, în 1982, a venit în Port. Şi în Port a rămas pînă în această iarnă, cînd a fost trecută în şomaj. „Viaţa nu a fost întotdeauna cum am vrut, am fost nevoită să o iau mereu de la început. Să lucrezi la benzile care transportă uree, cîte 12 ore pe zi, înseamnă o adevărată trudă. Am dat la tîrnăcop şi la lopată, am muncit cot la cot cu bărbaţii, dar mi-a plăcut plăcut ceea ce faceam, pentru că aveam foarte multe satisfacţii şi eram respectată”, povesteşte Camelia. Tot la Chimpex, între benzile care transportă zilnic zeci de tone de îngrăşăminte, şi-a găsit şi marea iubire. Aici muncea şi cînd viaţa i s-a îmbogăţit cu un copil. Dar vremurile s-au schimbat şi parcă nici oamenii nu mai ştiu să se bucure la fel de viaţă. Nici măcar gesturile nu mai sînt ca înainte, iar cu atîtea greve şi proteste care se abat în fiecare primăvară peste societate, Camelia uită să se bucure chiar şi de ziua ei. „De patru ani, nu am mai primit o floare de 1 sau 8 martie. Spre deosebire de foştii directori care ne făceau să ne simţim mîndre că lucrăm aici, conducerea actuală nici măcar nu se sinchiseşte să ne spună ceva. Aşa că, dacă celelalte femei din personalul TESA erau libere în aceste zile, noi, maşinistele, ne alegeam doar cu înjurături”, spune Camelia. Luna trecută, Camelia a fost nevoită să depăşească şocul trecerii în şomaj, dar nu poartă nicio ranchiună nimănui şi se gîndeşte că poate Mărţişorul 2008 va fi altfel: „Nu îmi doresc decît o floare şi să îmi fie respectată munca”.

Andreea, singura femeie de la DIAS

Luptă cot la cot cu peste 30 de bărbaţi şi îşi riscă viaţa pentru siguranţa celorlalţi. A reuşit să pătrundă într-o lume care este destinată sexului
tare şi nu se teme de nimic. Andreea Hangan este luptător DIAS şi practicantă a artelor marţiale. La doar 27 de ani a făcut lucruri la care unii doar visează. “Am participat la multe misiuni grele. Cînd pleci în misiune nu ştii ce te aşteaptă, nu ştii ce ţi se poate întîmpla. Important este să ai stăpînire de sine şi curaj. Trebuie să ştii cum şi în ce fel să acţionezi. În urmă cu cîţiva ani, am intrat în Poliţie şi de doi ani sînt la DIAS. Sînt singura femeie de la DIAS. Chiar dacă sînt înconjurată de foarte mulţi bărbaţi, nu mă tratează cu superioritate, ci ca pe un coleg”, a declarat Andreea Hangan, luptător în forţele speciale DIAS. Legea interzice ca percheziţiile corporale ale unui suspect de sex feminin să fie făcute de un bărbat şi de aceea, la DIAS, era nevoie de o femeie. Andreea se consideră o femeie ca oricare alta, deşi la serviciu trebuie să se transforme şi să facă o muncă dură. Prietenul ei nu este deranjat de faptul că iubita sa este luptătoare DIAS. “Sîntem de multă vreme împreună şi mă cunoaşte foarte bine”, spune Andreea. Colegii i-au făcut deja o surpriză de 1 Martie şi i-au adus în dar un buchet de trandafiri şi un mărţişor.